Opinii EVZ
CRONICA TV: Ion Iliescu fuge de portărei. Alla Pugaciova îl taie pe Ceauşescu. Tatiana şi tentaţia crucii
Ion Iliescu stă de-a buşilea în faţa unui maldăr de amintiri. A umplut deja o geantă roşie "Aeroflot". Mai are una jerpelită cu "Spartachiada Tineretului ‘58" şi nu ştie ce să aleagă. Ce să salveze mai întâi?
*** Tocmai o lămurea pe secretara lui Ponta despre rolul şi importanţa ameliorărilor bazinului hidrografic al Siretului inferior asupra ecosistemului "Moldova Sud". Savura aroma covrigului cald de la "Georgi" combinat cu acreala chefirului "Napolact", urmărind cu interes cum seminţele aurii de susan – cu mac se terminaseră -cădeau lin pe puloverul de melană neagră al femeii plinuţe. Alarma, stridentă, sfâșie tot farmecul: "Portăreii! Au venit portăreii!" Îşi reprimă gândul intelectualist de a-i explica interlocutoarei ce joc de cuvinte istoric a ratat şoferul Marcel – "Portăreii ante portas!" – dar nu era momentul pentru o iniţiere în textualism, aşa că o tuleşte spre biroul lui de preşedinte de onoare. Întoarce cheia în broască de două ori şi îşi trage sufletul o clipă, cu spatele rezemat de uşa înaltă, cu două canaturi. Dă la o parte tabloul cu reproducerea după "Semnarea apelului pentru pace" al lui Ressu şi formează cifrul seifului: 13 stânga – 15 dreapta – 6 stânga – click! Uşa se deschide cu un uruit greu şi dinăuntru se revarsă pe mocheta roşie un morman de vechituri. Ce să salveze mai întâi? *** Cărţile jerpelite îi trezesc atâtea amintiri. "Drum fără pulbere", "Mitrea Cocor", Cântec pentru tovarăşul plan". Deschide "Ţie-ţi vorbesc, Americă" a Mariei Banuş şi-l pufneşte râsul. Ponta a vrut s-o ia cu el la Washington, a crezut că e ghid de conversaţie. *** Uite o trusă minerească de voiaj: lămpaş, cască, toporişcă. Pe lamă, o pată grena. O fi rugină. Ba nu, s-a luat. Lămpaşul încă se aprinde. Ce baterii bune a găsit Măgureanu. Trebuie că sunt chinezeşti. Pe fundul trusei, un bileţel îngălbenit: "Primi-ţi această modestă amintire din Piaţa Universităţi. Ai dvs, Miron şi Marinela". Mereu a fost atent băiatul ăsta. Şi sensibil. Bine că şi-a făcut şi el un rost în viaţă. *** O casetă video ORWO îi trezeşte curiozitatea. O pune în aparat şi vocea tovarăşului Constantin Pârvulescu începe să tune împotriva lui Ceauşescu la Congresul al XII-lea: "Tovarăşi, am fost uimit de cum s-a desfăşurat pregătirea acestui congres şi congresul însuşi!" Mamă ce tărăboi a fost atunci! Cât era el de conspirator, i-a încheţat sângele în vine la "Editura Tehnică". Când i-a adus Brucan caseta video, nici n-a vrut s-o primească. A acceptat-o doar când a aflat că nici Bârlădeanu, nici Apostol n-au video, şi a dosit-o bine prin cămară. "De ce Ceauşescu se sustrage ca să fie ales membru în Comitetul Central, şi din cadrul membrilor Comitetului Central să fie reales? De ce? Pentru că Ceauşescu se sustrage controlului partidului!" Bine i-a zis-o nemernicului! Avea curaj moşul, nu glumă! Când să urmeze replica lui Ceauşescu, imaginea se frânge şi, dintr-o explozie de lumină, ţâşneşte o voce vioaie: "Arlechino, Arlechino, hohohohohohohohohoho". Să ştii că Nina a găsit caseta după borcanele de murături şi a înregistrat peste ea concertul Allei Pugaciova de la Orfeul de Aur.
***
Uite o copie după procesul verbal de predare-primire de la Cotroceni, dintre el şi Constantinescu. L-a durut rău să plece şi să-şi lase tabieturile. Papucii de pâslă sub pat, periuţa de dinţi din păr de porc, pasta Maxam primită de la prietenii chinezi. Dar a strâns din dinţi: ştia că se va întoarce. I-a şi spus lui Emil. Ăla a zâmbit în barbă. N-a crezut, a zis că s-a sclerozat. Peste patru ani, avea barba albastră, înfrânt de sistem, iar el se întorcea triumfal, ca salvator al naţiei de ameninţarea cizmei lui Vadim. Splendidă manevră! L-au votat şi fraierii ăia de intelectuali. S-a bucurat şi Occidentul. Se poate revanşă mai mare? *** "Nielu, dorogoi moi!" Din fotografia sepia zâmbeşte o fată blondă, îmbrăcată în bluziţă albă şi fustă plisată. În păr, o fundiţă neagră, şic. Ah, Tatiana! Câtă poftă de viaţă avea! Ea i-a arătat toate tainele şi tainiţele Institutului Energetic din Moscova. Învăţau şi se iubeau. Se iubeau şi-şi ridicau nivelul politic. Ei îi era frică de bomba atomică americană, lui îi era frică să nu afle şeful de an, să-l toarne. Pe şeful de an îl chema Mişa Gorbaciov şi nu admitea secrete în colectiv. O ţinea langa cu transparenţa: "Glasnosti, glasnosti!" Până la urmă s-a dovedit că tot Mişa avea dreptate: Tatiana avea un unchi chiabur, cu o vacă la ţară, drept care a fost exmatriculată şi trimisă în Siberia. Tatiana; vaca a fost trimisă la abator și mâncată de popor prin reprezentanții săi aleși democratic. În ciuda riscului, a păstrat poza Tatianei. Prima activistă din viaţă nu se uită niciodată!
Ne puteți urmări și pe Google News
***
De jos se aud voci. Ar trebui să se grăbească, să aibă timp să fugă prin spate. Cum s-o fi simţit Coposu la mineriadă? Cu dosul palmei alungă gândul incomod. Mai aruncă peste bagaje un fulgarin luat pe puncte de la Romarta în ’56 şi o tabacheră de argint cu stema PMR. Dă să iasă, când nimereşte piept în piept cu somptuoasa secretară. "Staţi liniştit, domnu’ Iliescu, pericolul a trecut. A plătit domnu’ Dragnea datoria! Da’ unde plecaţi, nici nu v-aţi băut chefirul!" Şi-a scuturat firele de susan de pe pulover. Şarmul îi revine brusc, fără preaviz, ca energia electrică, după o pană la ENEL. Lasă jos genţile şi o ia de cot: "Drăguţă, mhî, mhî… Ameliorarea cursului Siretului e floare la ureche. Problemele mari sunt la Prut…"
***
Merg la braţ pe culoarul lung, sporovăind despre hidroameliorări. Lui Ion Iliescu îi dă brusc prin cap că a fost un om norocos în viaţă, chiar dacă nu a beneficiat de un popor pe măsură.
"Zău dacă nu-mi vine câteodată să-mi fac cruce, Doamne iartă-mă!"
Recomandările noastre
