Social
Cronică de carte. Securitatea între greaţă şi literatură (Dosarele secrete ale agentului Anton Petru Comarnescu în arhivele Securităţii)
Foarte rar documente extrase din arhivele securităţii pot stârni atâta greaţă. Lucian Boia, autorul cărţii despre colaborarea lui Petru Comarnescu cu organele securităţii , ne-a mărturisit recent, într-un interviu în EVZ, că foştii săi studenţi (care lucrau pe la CNSAS) i-au atras atenţia că dosarele omului de cultură Petru Comarnescu pot prezenta un mare interes. Istoricul le-a citit şi ne-a prezentat o selecţie din aceste documente.
Pentru cititorii mai în vârstă cartea îţi face pielea de găină pentru că îţi aminteşte tot ce a fost mai urât în Epoca de Aur. Pentru cei mai tineri şi nu numai, ea poate constitui şi o sursă de informaţii culturale şi, de ce nu, poate şi o mostră de literatură a unui om talentat. Care nu şi-a găsit alt angajator serios şi constant decât la securitate.
Despre această carte Lucian Boia ne declara: „Comarnescu rămâne, până la urmă, un eseist informat și agreabil, dacă reușim să facem abstracție de concesiile ideologice, destul de supărătoare pentru cititorul de azi. Ar fi putut da și o mare operă, în registrul ficțiunii sau în cel al interpretării fenomenului cultural și artistic?
Agentul Anton apare în 1953 și se manifestă fără întrerupere până în 1969. Anton nu are reticențe: merge până la capăt în raporturile cu Securitatea, la fel cum și Petru Comarnescu a mers până la capăt în preluarea clișeelor ideologiei comuniste. Fie că i se cerea, fie din proprie inițiativă, divulgă tot, de cele mai multe ori pe un ton neutru; în anumite cazuri, totuși, când se referă la persoane pe care le antipatizează sau care l-ar fi nedreptățit, comentariile devin acide, iar informațiile sau insinuările, compromițătoare. Își găsesc aici o supapă și frustrările (acute) sociale și intelectuale ale lui Petru Comarnescu.
Verdictul moral nu poate fi decât unul de vinovăție; excesul de zel anulează până și circumstanțele atenuante care s-ar fi putut altminteri invoca (marele vinovat, în toate, fiind regimul comunist). Însă valoarea literară a multor pagini este indubitabilă.
Laolaltă, alcătuiesc un fel de Comedie umană a lumii intelectuale și artistice românești din anii ’50 și ’60. Petru Comarnescu și-a ratat «marea operă» a vieții. Să o fi reușit agentul Anton?“
Recomandările noastre
