Social
Cristian Mungiu, primele declarații pe Otopeni după ce a luat al doilea Palme d'Or la Cannes: „Statul român nu a fost capabil să investească nici măcar o șesime din buget”
Adaugă-ne ca sursă preferată în Google
Urmărește-ne pe Google News
Din cuprinsul articolului
Terminalul sosiri al Aeroportului Internațional Otopeni a fost martorul unui moment istoric pentru cultura română. Regizorul Cristian Mungiu s-a întors în țară direct de pe Coasta de Azur, purtând în bagaje cel de-al doilea trofeu Palme d'Or din carieră. Pelicula sa, ”Fjords”, un film curajos care abordează drama unui cuplu de părinți confruntat cu sistemul norvegian de protecție socială, îi are în rolurile principale pe starul de la Hollywood Sebastian Stan și pe actrița Renate Reinsve.
Vizibil obosit, dar extrem de deschis, Mungiu a declarat despre lipsa protocolului care ar fi trebuit să fie în Salonului Oficial al Aeroportului Otopeni— „Date fiind stările politicii românești, prefer să vorbesc cu dumneavoastră [jurnaliștii] și nu cu altcineva” — și a oferit un interviu maraton de o sinceritate brutală despre succes, Hollywood, Oscar și nepăsarea statului român.
„A trecut pe la scanner. Am dat peste singurul francez care nu știa ce e un Palme d'Or”
Întrebat cum a călătorit cu prețiosul trofeu, regizorul a povestit o scenă incredibilă de la controlul de securitate din aeroportul francez:
„A fost amuzant și prima oară, a fost amuzant și acum. Acum 20 de ani... Doamne, vorbesc ca un moș, dar așa a fost să fie. A trecut pe la scanner și persoana aia care scana, știți cum se întâmplă... Astăzi am dat peste, cred că, singurul francez din Franța care nu știa ce e un Palme d'Or. M-a întrebat ce am acolo: 'Un Palme d'Or, de la sport?'. S-a uitat, a plecat cu chestia aia... 'În fapt e periculos. Noi am zis că nu, cred că nu puteți trece'. Am zis: 'Cred că e bun'... Deci m-am bucurat să nu fie mai periculos și să rămânem cu el.”
Trofeu Palme d or. Sursă foto: captură video
Mungiu a recunoscut că acest al doilea premiu suprem aduce mai degrabă eliberare decât presiune:
„Să știți că pune mai puțină greutate decât primul, pentru că pe latura asta nu mai am nevoie de altă recunoaștere. E foarte complicat să iei un Palme d'Or. Ăla te califică drept un autor valabil în urma acestei generații. În momentul de față, ce mă bucură e că viața acestui film abia începe cu acest Palme d'Or.”
Direct spre Premiile Oscar: „Filmul este automat calificat”
Marea veste pentru cinematografia noastră este că noul film semnat de Mungiu intră direct în cursa pentru premiile Academiei Americane de Film, iar strategia de lansare în cinematografe se va schimba radical.
„Pentru prima dată, așa cum am zis încă dinaintea proiecției de la Cannes, s-au trimis deja șanse la Oscaruri. Nu știu, nu pot să promit nimic altceva, dar cred că o să avem o campanie de data asta. Sper ca viața filmului să se întindă cel puțin până în martie anul viitor și filmul să fie nominalizat acolo.
În cinematografe s-ar putea să mai dureze, s-ar putea să facem mai întâi probabil o serie de proiecții speciale de avanpremieră. Acum trebuie să discutăm cu distribuitorul american, care are așa, un fel de întreietate pentru faptul că va face campania pentru Oscar. În cazul în care se întâmplă asta, știți că filmul e automat acum calificat la Oscar și s-au schimbat niște reguli. Dacă punctul central de promovare va fi toamna târziu și începutul anului viitor, s-ar putea să așteptăm cu proiecția filmului în distribuție până atunci.”
Atac frontal la adresa autorităților: „0,0% pentru Cultură. Este rușinos!”
Deși a primit mesaje de la întreaga clasă politică din România, dar și de la președinta Republicii Moldova, Maia Sandu („un personaj foarte admirabil, căreia i-am răspuns cu mare bucurie”), Cristian Mungiu a tras un semnal de alarmă sever cu privire la finanțarea culturii și lipsa infrastructurii.
„Am niște așteptări care nu se leagă de filmul meu. Am urmărit ca statul român să încerce să dea un pic mai mult înapoi culturii și cinematografiei, pentru că noi am făcut partea noastră. E un pic strigător la cer că, 20 de ani după ce am luat primul Palme d'Or, ne întoarcem acolo și noi nu avem încă o sală de premieră la care să prezentăm filmul ăsta în București.
Nu este normal ca întotdeauna, când facem bugetul ăla, singurul minister din Europa care are un buget cu 0,0 ceva să fie cel al Culturii din România, că e un pic rușinos. Am primit sprijinul legal maxim care se poate acorda prin Centrul Național al Cinematografiei, așa că nu pot să zic nimic, astea sunt condițiile în care trăim cu toții. Doar că acest sprijin, de exemplu, este cu totul insuficient dacă vrei să faci un film de natura celor pe care le fac eu. Statul Român nu a fost capabil să investească, să zicem, cam o șesime din bugetul filmului.”
Regizorul a explicat și de unde ar trebui să vină banii pe care statul refuză să îi colecteze conform legii:
„Noi am venit cu un fond de acolo, care adună bani nu de la bugetul statului, ci dintr-o taxă pe jocurile de noroc și la loterie. Sunt ani de zile de când există legea respectivă și taxa respectivă, dar banii ăia nu se plătesc, statul nu o face. Asta e pretenția mea, asta îmi doresc: ca statul să-și aplice propria lege! În momentul în care fondul de la loterie va contribui la fondul CNC, o să putem să facem niște filme de bugete mai mari.
Ne uităm cu toții la televiziunile astea care reiau filme din perioada de dinainte de comunism. Noi n-am putea să facem astăzi un film în care sunt trei cai, două câmpuri și 2.000 de figuranți. Și atunci, dacă ne dorim genul ăla de ilustrare a istoriei noastre epice și glorioase, trebuie să facem și un efort, altfel o să rămânem mereu la filme de cameră și totdeauna spectatorul o să meargă la sală și o să se întrebe de ce nu mai e filmul ca altădată. Aia era o perioadă de propagandă, se dădeau bani.”
Cum a fost convins Sebastian Stan? „A venit pe platou fără suită, fără agent, ca un actor român”
Colaborarea cu actorii de la Hollywood a reprezentat o premieră absolută ca model de producție pentru cinematografia noastră, Mungiu lăudând modestia și generozitatea starului american de origine română.
„Am lucrat cu două vedete de la Hollywood pe niște bugete pe care ni le-am putut noi permite. Fără generozitatea lor, noi n-am fi putut să facem filmul. În plus, au venit amândoi pe platou așa cum ar veni un actor român: fără suită, fără publicist, fără agent, fără manager. Am împărțit același platou ca și cum ar fi făcut un film în România.
Există foarte multă stimă. Ați văzut că actori de la Radu Jude au jucat recent la Scorsese. Există foarte multă atenție și foarte multă stimă. De asta e regretul meu vizavi de percepția din mentalitatea românească pe cinemaul nostru. În clipa în care vine Scorsese și zice că el urmărește cinemaul românesc... nu știu, poate că ar trebui să ne mai gândim.
Sebastian e un actor 100% american, cu educația făcută acolo, nu datorează nimic acestei țări și orice face vine așa, din simpatia pe care o poartă pentru descendența familiei. Și s-a bucurat foarte mult pentru că s-a simțit foarte acceptat. Notorietatea lui a făcut ca atenția și așteptările pentru filmul ăsta să fie enorme. Pentru prima oară în viață am experimentat și eu ce înseamnă dintr-o dată să lucrezi cu actori care au milioane de fani. Tot interesul și toată vânzarea filmului a crescut exponențial. Filmul poate fi văzut în orice țară din această lume și grație acestor actori.”
Va veni Sebastian Stan la premiera din România? Regizorul spune că da, însă programul actorului este extrem de încărcat din motive personale:
„Să știți că vorbim de un domn care se pregătește să devină tată în curând. Le lăsăm un pic de timp să aibă grijă de familie și de copii, după aceea se pregătește de un rol foarte important, greu și complicat. Are multe filme de filmat anul ăsta, așa că căutăm o dată de premieră la care să poată și el să vină să discute cu toată lumea de aici.”
„Sunt un pic obosit de judecata asta că facem filme pentru premii. Vă poftesc să încercați!”
În finalul interviului, Cristian Mungiu a transmis un mesaj puternic publicului larg, dar și detractorilor din mediul online, cerând ca filmul său să nu fie folosit ca armă politică în societatea românească polarizată.
„În ultimele 24 de ore am primit 5 premii pentru acest film. A fost declarat cel mai bun film de toate juriile din Cannes. Înseamnă că atinge mai mult decât o anumită clasă socială. Mă interesează foarte mult ca filmul ăsta să nu fie confiscat în România ca propagandă nici de tabăra ultraconservatoare, nici de cea ultraliberolă. Pentru că eforturile mele sunt ca să inițiem un dialog. E o polemică care își dorește să echilibreze cumva lucrurile, nu să ducă mai departe genul ăla de hate și de ură care există în momentul de față la nivel de comentarii. Nu ăla e spiritul filmului.
Sunt un pic așa, obosit, de judecata asta că facem filme pentru premii. Vă poftesc să încercați să faceți filme pentru premii! Să vedeți că nu e așa de ușor. La film trebuie să aștepți 10, 15, 20 de ani să vezi dacă filmul va fi bun și dacă are calitate.
Dacă îmi doresc ceva, e ca spectatorul să nu iasă din sală fix cu aceeași opinie pe care o avea. În primul rând, filmul încearcă să stimuleze spiritul critic și anume să știi că ești capabil să iei decizii după propriile tale judecăți, nu pe bază de intuiții, de simpatii, de ce a zis omul sau de ce ai văzut pe mai știu eu ce social media. Gândește cu capul tău și o să ne ducem cu toții mai bine în cazul ăla. Trebuie să încercăm să facem acest efort de a înțelege mai bine de ce ceilalți au altă părere decât noi și cum putem să facem totuși să trăim în aceeași societate și nu într-una atât de divizată încât nu ne pasă dacă toți ceilalți se scufundă. Din atitudinea asta în care crezi că doar tu deții adevărul și că toți ceilalți trebuie să se conformeze după tine, nu duce nicăieri altundeva decât la o înfruntare.”
Recomandările noastre
