Monden
„Umilința” la care l-a supus Mungiu pe Sebastian Stan în „Fjord”. „Sper că voi agita lucrurile și voi crea o polemică”
Sebastian Stan Fjord / sursa foto: captura video
Adaugă-ne ca sursă preferată în Google
Urmărește-ne pe Google News
Din cuprinsul articolului
Proaspăt dublu laureat cu Palme d'Or, Cristian Mungiu a povestit pentru Hollywood Reporter ce a schimbat la actorul american de origine română Sebastian Stan pentru rolul din „Fjord” și despre felul în care l-a determinat să nu fie mândru de felul în care arată.
Sebastian Stan, adus cu mașina de mama sa 400 de kilometri, ca să-l întâlnească pe Mungiu
Regizorul român a relatat cum l-a cunoscut pe Sebastian Stan. „L-am întâlnit pe Sebastian acum vreo 10 ani. A venit să mă vadă după o proiecție la New York a filmului „Bacalaureat”. Cred că este un moment foarte amuzant, pentru că mama lui l-a dus cu mașina la 400 de kilometri din nordul statului New York ca să ne putem întâlni”, a spus regizorul.
„Pentru că vorbește limba română - s-a născut în România - am comunicat foarte ușor și am decis că într-o zi vom căuta ceva ce putem face împreună, dar ceva care să se potrivească genului meu de cinema și genului lui de cinema”, a mai declarat Mungiu.
Pentru acest film, i-am spus: „Sunt sigur că poți juca rolul dramatic, am văzut asta în celelalte filme ale tale, dar semeni prea mult cu o vedetă de la Hollywood. Dar tipul ăsta nu e Bucky [personajul lui Stan din MCU]”.
Transformarea unei vedete de Hollywood într-o persoană umilă
„Aveam nevoie de un fel de schimbare fizică pentru a-l transforma în această persoană umilă, crescută într-o societate în care nu avea niciun drept. I-am spus: „Ce-ar fi dacă te chelim?” Nu era sigur. Așa că am pus o reclamă pe Instagram în Norvegia: „Căutăm un fan Sebastian Stan care dorește să fie ras ca să fie înlocuitor.” Am luat unul, l-am bărbierit, am făcut testul și [lui Sebastian Stan] i-a plăcut cum arată”, a povestit regizorul.
„Partea cu chelie l-a ajutat mult, pentru că este un actor de metodă. Trebuie să fie apropiat de personaj, iar această umilință și această idee de a nu fi mândru de cum arată l-au apropiat de Mihai.
De asemenea, a ajutat mult faptul că el și Renate lucraseră împreună înainte [la A Different Man (2024)]. Am avut foarte puțin timp să ne pregătim. Când au ajuns pe platourile de filmare, a trebuit să filmăm imediat. A ajutat mult faptul că se cunoșteau dinainte. Aveau deja chimie”, a mai declarat Mungiu.
Sebastian Stan Cristian Mungiu Renate Reinsve / sursa foto: captura video
Cum i-a venit lui Cristian Mungiu ideea filmului
Cineastul a vorbit și despre felul în care s-a născut ideea filmului. „Am pornit de la mai multe articole din presă, dar în special unul care este foarte apropiat de ceea ce vedeți în film, și am început să observ un fel de tipar al unor astfel de incidente. Acum aproximativ 10 ani a fost un conflict între o familie poloneză și autoritățile daneze, apoi un conflict între o familie indiană și autoritățile suedeze, și apoi acest caz al unei familii românești și autoritățile norvegiene. Treptat, am văzut acest tipar de conflict între valorile conservatoare și valorile progresiste, și este mai evident că se întâmplă în țările nordice, pentru că acestea sunt cele mai progresiste din Europa”, a dezvăluit regizorul român.
Însă dincolo de articolele din ziare, a fost o muncă serioasă de documentare pentru „Fjord”. „Am urmărit cazul românesc în detaliu. Am ajuns să contactez familiile și să vorbesc cu ele. Am mers în Norvegia, să vorbesc cu procurorii și judecătorii, cu presa și jurnaliștii. În cele din urmă, am decis să ficționalizez povestea, nu să fac o reconstituire. Deci nu așa s-a întâmplat cu adevărat, dar povestea nu este departe de ceea ce am descoperit”, a mai relatat Cristian Mungiu.
Principalul conflict al epocii noastre
„Cred că este principalul conflict pe care îl văd în jurul nostru în societățile noastre de astăzi, din SUA, Franța și Italia și coborând din Norvegia până în România. Cred că trăim într-o societate foarte polarizată, în care există aceste două grupuri de oameni care cred că au dreptate, că dețin singurul adevăr, iar acest lucru a dus la un fel de violență socială care face imposibilă conviețuirea în aceeași societate. Suntem împărțiți în grupuri care au devenit atât de radicalizate încât nu putem găsi un teren comun”, spune regizorul.
„Cred că acest conflict, care nu are o soluție clară, este ceva ce trebuie să abordăm și trebuie să căutăm niște răspunsuri, pentru că, dacă nu, vom ajunge să-i ucidem pe ceilalți care nu gândesc la fel ca noi”, a mai spus Mungiu.
„Dacă urmărești ce se întâmplă astăzi, vezi că oamenii sunt puțin obosiți de democrație, pentru că democrația nu este ceva natural - necesită efort. Empatia necesită efort. Nu ne naștem empatici când suntem copii. Suntem foarte egoiști. Asta vine odată cu educația”, mai spune regizorul.
Mungiu, despre valori și politică
Cineastul român a vorbit deschis și despre criticile la adresa filmului venite din partea unor ideologi, nemulțumiți de „concluziile” peliculei „Fjord”. „Nu este suficient să credem că valorile noastre sunt bune. Trebuie să-i convingem pe oameni că sunt bune, nu doar să le impunem aceste valori. Pentru că, dacă facem asta, ne vor surprinde la fiecare patru ani când vor vota, fiind seduși prin intermediul rețelelor de socializare de toate aceste argumente iraționale ale partidelor populiste cărora nu le pasă deloc de etică”, a explicat Cristian Mungiu.
Întrebat cu poți echilibra toleranța într-o democrație liberală cu oamenii care resping fundamental valorile democratice, regizorul a răspuns: „De aceea am făcut filmul în Norvegia, nu în Belarus. Nu există nicio dezbatere în Belarus. Provin dintr-o țară comunistă. Nu a existat nicio dezbatere despre dreptul tău de a te îndoi de ceea ce a fost impus ca adevăr în societate”.
„Dar sper că mai există loc într-o societate democratică pentru a vorbi despre valorile pe care le ai și despre cea mai potrivită modalitate de a le răspândi. Am un mare respect pentru Norvegia și pentru țările nordice. Este o societate foarte civilizată. Trebuie să fie mai puțin rigizi în înțelegerea faptului că nu toată lumea a fost atât de norocoasă să atingă acest nivel de empatie.
Trebuie să ai puțină răbdare și trebuie să găsești modalități de a te angaja în dialog. Nu este util să spui: „Crede-mă, asta o să fie bine pentru tine”. Totuși, trebuie să convingi oamenii și să investești în educarea lor, nu în impunerea setului tău de valori, chiar dacă ești sigur că este în propriul lor beneficiu”, a mai spus el.
Fundamentalismul de dreapta și de stânga. „Sper că voi agita lucrurile”
„Cred că acest film este mult despre fundamentalism. Dacă ai o mentalitate fundamentalistă, nu este o diferență atât de mare între fundamentalismul de dreapta și cel de stânga. Cred că ar trebui să ne întâlnim undeva la mijloc și să începem prin a accepta că unii oameni nu vor avea aceleași opinii și valori ca noi”, a mai punctat Mungiu.
Despre norvegieni, el spune: „Cred că sunt suficient de inteligenți pentru a accepta criticile, în timp ce o societate conservatoare nu ar fi suficient de inteligentă pentru a accepta criticile. Am fost foarte bucuros să văd că reacția lor a fost să accepte că poate încă mai au lucruri de îmbunătățit, iar asta speram de la o societate atât de civilizată. Pericolul este mai mare atunci când încerci să aduci acest tip de echilibru subtil într-o societate conservatoare, pentru că acolo lucrurile sunt mai simple. Nu ai dreptul să te îndoiești de lucruri”.
„Sper că voi agita lucrurile și voi crea o polemică. Filmul este doar declanșatorul unei conversații pe care cred că trebuie să o avem în societate și sper că mulți oameni vor porni de la film pentru a alimenta această conversație și această nevoie de a încerca să vorbim deschis despre lucruri despre care nu s-a vorbit deschis prea mult timp”, a adăugat regizorul distins a doua oară cu Palme d'Or.
Familia Bodnariu, una dintre „sursele” poveștii din „Fjord”. Sursa foto: Arhiva EVZ
Mungiu: Filmele au devenit prea politice în ultimii 10 sau 15 ani, confirmând întotdeauna „valorile corecte”
„Cred că și cinematografia are un rol în asta. Cred că filmele au devenit prea politice în ultimii 10 sau 15 ani, confirmând întotdeauna „valorile corecte”.
Trebuie să găsim un echilibru între acest aspect și filme care ne permit să ne exprimăm îndoielile cu privire la valorile vremii. Aceasta face parte din democrație și libertate pe care trebuie să le menținem vii”, consideră regizorul român.
Întrebat dacă se teme că filmul ar putea fi îmbrățișat de grupuri de dreapta pentru a se victimiza, Mungiu a răspuns afirmativ, adăugând că „este un risc pe care l-am considerat a fi demn de asumat pentru a apăra acest drept pe care încă îl avem de a ne îndoi de valorile în care credem și, de asemenea, de a vorbi despre manipulare”.
„Toate filmele pe care le-am făcut înainte au fost manipulate dintr-un motiv sau altul. „4 luni, 3 săptămâni și 2 zile” a fost considerat fie un film care apără, fie un film care atacă dreptul la avort, iar „După dealuri” a fost considerat atât o critică acerbă a religiei, cât și un film ortodox. Așa că sunt obișnuit cu asta și cred că trebuie să ne folosim filtrele critice atunci când analizăm aceste subiecte. Faptul că exprim îndoieli cu privire la societatea noastră liberală nu înseamnă nici măcar o secundă că sunt un apărător al unei societăți conservatoare. Înseamnă că am mai multă încredere în societatea progresistă în capacitatea sa de a admite autocritica”, a mai explicat cineastul.
Cum se lucrează în Norvegia
Cristian Mungiu a mai povestit ce l-a surprins la Norvegia, țară în care a fost turnat fimul, iar prima observație este că se lucrează doar opt ore pe zi. „Chiar și echipele de filmare! A fost un șoc pentru noi. Adică, cinematografia s-a născut în California, ai nevoie de soare și lucrezi toată ziua. Dar, încetul cu încetul, am reușit să depășim aceste diferențe și să ne concentrăm pe lucrurile pe care le avem în comun. Am ajuns să fim o singură echipă lucrând la același film”.
El a relatat și un incident care exemplifică diferența dintre societăți. Căutâtnd două case vecine pentru film, a convins ușor o familie să-i lase filmeze acolo. Dar apoi a apărut problema. „Nu am putut să-l contactăm pe celălalt proprietar. Am tot rugat partenerii noștri norvegieni să contacteze acești oameni, să-l sune pe tipul ăsta, iar ei ne-au tot spus: „Ei bine, i-am lăsat un bilet”.
Le-am spus: „De ce nu te duci să bați la ușă și să vorbești cu el?” Ei au spus: „Nu așa facem noi lucrurile”. În cele din urmă, cu două săptămâni înainte de filmări, l-au găsit. Ne-au spus: „Pare o persoană dificilă. Nu a mai vorbit cu vecinii lui de vreo 10 ani.”
De fapt, era o persoană foarte drăguță, foarte rezonabilă și ne-a dat permisiunea să filmăm. Se pare că nu vorbise cu vecinul lui de 10 ani pentru că nu voia niciodată să-l deranjeze. Nimeni nu începuse conversația”, a mai relatat regizorul.
„În cele din urmă, după ce am filmat acolo, au devenit prieteni foarte buni. Aveau nevoie de cineva din afară, cu un set diferit de valori, care să vină și să le arate că au multe în comun. Dar exista un respect puțin prea mare pentru intimitate în cultura respectivă”, a încheiat Cristian Mungiu.
Recomandările noastre
