Chiar dacă au fost și „foarte multe ținte ratate”, România trece poate prin cea mai fastă perioadă istorică. Istoricul Cosmin Popa afirmă că acest lucru s-a datorat faptului că s-a folosit „prea mult din resturile ceauşismului în construcția noii Românii”, ceea ce a imprimat dezvoltării țării „un traseu sinuos și o viteză înceată”.

Popa: România este „foarte vulnerabilă” la atacurile forțelor conservatoare sau autoritariste din exterior

Cosmin Popa afirmă că mediul politic și administrația prezintă „cea mai superficială asimilare a valorilor și a normelor democratice”, ceea ce pune România „foarte vulnerabilă” la atacurile forțelor conservatoare sau autoritariste din exterior, sau chiar conjugate, cum s-a întâmplat la ultimele alegeri prezidenţiale.

„Avalanşa imposturii și a incompetenţei” este cea mai mare slăbiciune structurală a României, spune istoricul.

„Sunt 35 de ani de progres n-aş putea spune neînterupt, dar progres remarcabil, în mai multe sfere. Din punct de vedere istoric, în momentul de faţă, România trece poate prin cea mai fastă perioadă a ei.

Sigur că, luând în calcul toate aceste lucruri, trebuie să spunem că au fost şi foarte multe tinte ratate pe care în mod normal ar fi trebuit să le atingem.

Pentru că am folosit prea mult din resturile ceauşismului în construcţia noii Românii. Ceea ce a imprimat evoluţiei ţării un traseu sinuos şi o viteză înceată.

Dar, pe fond, este o perioadă de progres, economic şi social, comparabil, dar mult mai puternic, cu ceea ce s-a întâmplat în perioada, să spunem, 1925-1935”, a afirmat istoricul Cosmin Popa.

Cosmin Popa: România nu a fost niciodată atât de solid ancorată în Occident ca acum

Istoricul a afirmat că România nu a fost niciodată „atât de solid ancorată în Occident ca acum”, „pe un traseu civilizaţional, economic și politic atât de clar”.

Dar asta nu înseamnă că s-a întâmplat tot ceea ce se putea să se întâmple bine în România. Pentru că, dacă trebuie să vorbim despre păcatele originare ale tranziţiei româneşti, cred că cel mai important este cel legat de legea lustraţiei, care a făcut ca România să fie urmărită pe termen lung de efectele ultimilor 10 ani de comunism.

Practic, toate instituţiile României democratice s-au construit în jurul unor grupuri şi grupuscule provenite, în principal, din vechiul regim.

Şi asta nu putea să nu imprime evoluţiei României un traseu sinuos şi o viteză foarte înceată”, a mai explicat Popa.

„Cel mai important eşec pe care l-a avut România în acești ultimi 35 de ani”, în contextul „asimilării superficiale a valorilor democratice în societate” și a „tuturor normelor comportamentale specifice statelor dezvoltate”, spune Cosmin Popa.

Popa menționează slăbiciunea instituțiilor democratice și nivelul scăzut de competență

„Cea mai superficială asimilare a valorilor şi a normelor democratice se înregistrează în mediul politic şi în administraţie.

Asta face ca România să fie foarte vulnerabilă la atacurile venite fie din partea forţelor conservatoare din interior, care există şi îşi fac simţită prezenţa, fie din partea forţelor autoritariste din exterior, care la un moment dat, se pot conjuga cu cele conservatoare, exact cum s-a întâmplat la ultimele alegeri prezidenţiale”, afirmă istoricul.

El a continuat spunând că cea mai mare problemă este că soluția găsită de sistemul instituțional pentru a face față crizei „seamănă mai degrabă cu o lovitură la adresa normelor și instituțiilor democratice, decât cu o formă de consolidare a democrației”.

„Din acest punct de vedere, la capitolul slăbiciuni structurale ale României, aş menţiona slăbiciunea instituţiilor democratice şi nivelul foarte scăzut de competenţă profesională în multe dintre instituţiile statului, unde oamenii competenţi pe care se susţine întreg sistemul instituţional din România sunt pur şi simplu surclasaţi de această avalaşă a imposturii şi a incompetenţei. Asta este cea mai mare slăbiciune structurală a României”, mai afirmă Popa.

Pericolul totalitarismului nu este conștientizat suficient

Cosmin Popa a spus că cei care au mai puțin de patruzeci de ani percep evenimentele din decembrie 1989 din cauza unui alt „eșec” al României – lipsa unei politici clare de memorie, care a dus la o conștientizare scăzută a pericolului și a efectelor totalitarismului.

„Este o mare greşeală să responsabilizăm societatea pentru un alt eşec al României de astăzi, şi anume absenţa unei politici clare şi bine structurate a memoriei. Pentru că absenţa acestei politici a memoriei a făcut fie să se conştientizeze destul de slab pericolul şi mai ales urmările totalitarismului în România şi vorbesc şi despre cel de dreapta, şi despre cel de stânga şi în al doilea rând, nu am reuşit să introducem în societate un cult modern cu valenţe educative şi de natură să consolideze democraţia referitor la ceea ce s-a întâmplat în decembrie 1989”, a mai spus cercetătorul Cosmin Popa.

Confiscarea Revoluţiei şi instrumentalizarea ei a început după 22 decembrie

Istoricul susține că, în contextul unei „epidemii de conspiraţionişti și obscurantiști” care se răspândește în tot Occidentul, există o „viziune distorsionată a securității” care vede sfârșitul comunismului ca pe o „lovitură de stat simplă - ceea ce a fost, dar de-aia de la un moment al ei - în care cei care au murit sunt doar nişte victime colaterale”.

„Acest fapt face să scadă foarte mult importanţa simbolică a acestor jertfe în ochii opiniei publice, mai ales a tinerilor. Lucrurile nu au stat deloc aşa. Revoluţia Română a existat, avem o fază foarte clară care a cuprinde Timişoara şi Bucureşti între 16 şi 22 decembrie, când, în după-amiaza zilei de 22 decembrie, a început confiscarea Revoluţiei şi instrumentalizarea Revoluţiei de către eşalonul 2 al regimului şi, în principal, de către aparatul de securitate reprezentat de câţiva dintre conducătorii săi”, a încheiat Cosmin Popa.