Copiii României în faţa crizei: "singuri acasă" şi săraci
- Adam Popescu
- 10 septembrie 2010, 18:52
Dacă, în 1990, sărăcia în rândurile copiilor era redată perfect de imaginile dezolante din orfelinate, la 20 de ani distanţă aceasta este exprimată prin plânsul micuţilor rămaşi "singuri acasă".
"Eu sper că alocaţia se va mări şi trag nădejde că toată sărăcia aceasta se va termina curând", speră un băieţel din Vaslui. "Nevoia noastră cea mai mare este asfaltul", şi-a spus oful o fetiţă din Cioatele. "Sunt copii care nu au cu ce să se îmbrace. Sunt săraci, iar oamenii nici nu-i bagă în seamă", completează o alta.
La fel de tulburătoare este speranţa unei alte fetiţe: "Vreau să mă operez la inimă la Târgu- Mureş". La vocile acestor copii se mai adaugă încă alte sute de mii ale altor micuţi nevoiaşi din satele din România.
Aderarea la Uniunea Europeană a ţării noastre nu i-a ajutat prea mult: peste 60% dintre copiii de la noi trăiesc sub pragul sărăciei relative, iar în ultimii 20 de ani numărul copiilor nevoiaşi s-a triplat, potrivit unor statistici prezentate ieri de World Vision România (WVR).
Şi-au vândut lucrurile din casă pentru a supravieţui
"Gândiţi-vă că sunteţi părinte şi vă întrebaţi pentru care dintre copiii dumneavoastră să cumpăraţi haine şi rechizite pentru şcoală fiindcă nu aveţi bani pentru toţi", este invitaţia făcută tuturor românilor de către Daniela Buzducea, director advocacy World Vision România.
Pentru că în România unui 2009 măcinat de criză, în Vâlcea, de exemplu, unul dintre judeţele în care WVR îşi desfăşoară activitatea, părinţii trebuie să facă sacrificii de neînchipuit pentru secolul XXI: în peste 20% dintre case s-a redus numărul meselor zilnice, aproape jumătate dintre familii au fost nevoite să-şi vândă lucruri din casă şi 44 de procente au început să dea şi din uneltele agricole sau animalele care pe termen lung le erau singurele mijloace de subzistenţă.
350.000 de copii "singuri acasă"
Imediat după Revoluţie, fotografiile tulburătoare care au făcut înconjurul lumii scoteau la iveală o Românie săracă ce nu avea nimic în comun cu imaginea popularizată de regimul comunist.
Tot atunci, WVR îşi începea activitatea în ţara noastră, încercând să-i ajute pe micuţii aflaţi la nevoie. După două decenii, reprezentanţii asociaţiei au observat cum treptat nevoile acestora s-au transformat.
"Când am început, ne-am îndreptat atenţia spre copiii din orfelinate. Apoi, ne-am concentrat pe cei din mediul rural unde există foarte multă sărăcie ascunsă. Există 350.000 de copii ai căror părinţi au trebuit să plece în Italia şi Spania pentru a le trimite bani copiilor. Aceşti copii nu se bucură de dragostea şi atenţia părinţilor", a explicat Anita Delhaas, director naţional WVR.
În ciuda faptului că, înainte de criza financiară, România a înregistrat o creştere economică, situaţia copiilor de la sate nu s-a îmbunătăţit cu mult. Aceştia, care reprezintă trei sferturi din totalul populaţiei din mediul rural, au în continuare probleme în ceea ce priveşte accesul la serviciile de bază: medicale, educaţie sau asistenţă socială.
Criza nu a făcut decât să-şi pună şi mai mult amprenta asupra situaţiei familiilor din rural. "La oraşe, serviciile s-au îmbunătăţit cu trecerea anilor, la sate este problema", a subliniat Anita Delhaas. În 2009, veniturile familiilor din rural s-au înjumătăţit, lucru ce face imposibilă cumpărarea de haine sau mâncare, adică nevoi de bază.
La împlinirea a 20 de ani de activitate în România, WVR a făcut apel către toţi românii care pot să ajute micuţii aflaţi în situaţii financiare grele, prin oferirea de burse, donaţii sau chiar devenind voluntar al organizaţiei.
Citiţi şi: Orfanii „exportaţi” în anii '90 au uitat de România