68 de ani fără Constantin Brâncuși. Titanul sculpturii universale a decedat la 16 martie 1957, la Paris.

Constantin Brâncuși a pornit din Gorjul Olteniei, strălucind în marile expoziții ale lumii, ca sculptor al ideilor imortalizate în piatră sau în bronz.

Constantin Brâncuși - de ce a fost genial?

Constantin Brâncuși a fost pasionat de esența lucrurilor. Inițial, ca orice sculptor a pornit de la redarea fidelă a chipului sau corpului care i-a servit ca model. Un model în relief al mușchilor corpului uman, busturile lui Carol Davila sau Vitellius dovedesc talentul său impresionant. Brâncuși nu agrea formele corpului cum le vedea Michelangelor. Arta nu trebuia să fie măcelărie, susținea marele sculptor român.

Una dintre cele care i-au comandat o sculptură, Renée Frachon se aștepta să fie surprinsă având chipul imortalizat pe piatră. Dar când a ajuns să vadă cum și-a imaginat-o Brâncuși dormind, a fost încântată. Așa s-a născut „Muza adormită”. La fel, s-a întâmplat și în cazul lui Margit Pogany, al cărei chip a rămas astăzi „Domnișoara Pogany”.

Constantin Brâncuși și „Pasărea în spațiu”

Constantin Brâncuși a reușit să câștige procesul cu Fiscul din SUA. El a reușit să demonstreze că „Pasărea în spațiu” era artă postmodernă și nu „o bucată de metal”. Sunt critici ai artei brâncușiene care susțin că formele celebrei păsări ar fi fost luate de model de cei care au imaginat zborurile cosmice pentru navetele spațiale.

Monumentalul - pasiunea marelui sculptor

Constantin Brâncuși a gândit ansamblul monumental de la Târgu Jiu ca un omagiu al eroilor căzuți pe front. A sculptat în piatră ideea de sărut al despărțirii,  de tăcere la masa cea de pe urmă, iar în metal, ideea infinitului. A imaginat Calea Eroilor, plasând monumentele asfel încât înainte de Coloana Infinitului să fie Biserica.  Eroii Neamului au pierit pentru Țară și Credință. Ori, Arethia Tătărescu, faimoasa comanditară a ansamblului, soția Primului ministru Gheorghe Tătărescu a înțeles acest fapt.

Dar ce semn mai bun că acea Coloană a Infinitului era sortită să fie veșnică să fie decât experiența nefericită a unui politruc stalinist? Acel politruc a pus un tractorist să lege tractorul cu lanțuri de Coloană și s-o smulgă. Nu a reușit, iar Coloana a rămas pe loc.

Trecerea în dimensiunea Eternității

În atelierul său din Impasse Ronsin, Constantin Brâncuși obișnuia să bea șampani rece în compania prietenilor săi. După o astfel de mică petrecere, fiind transpirat și șampania fiind rece, a răcit puternic. Deși avea o constituție atletică și se ținea bine, vârsta înaintată i-a agravat starea. Așa a plecat în Eternitate, la 16 martie 1957, în Paris.

Rămân vorbele rostite de criticul Dan Hăulică: Brâncuși a imortalizat în piatră „dorul, văzduhul, omenia”...concepte intraductibile în alte limbi ale Pământului.