Din cuprinsul articolului
Acum 149 de ani, într-un colț idilic al Olteniei de sub munte, venea pe lume un geniu. Ca orice geniu, evident, nu s-a născut într-un palat.
Brâncuși, un geniu la întâlnirea cu destinul....
Constantin Brâncuși s-a născut la 19 februarie 1876, la Hobița. Este un sat aflat în componența localității Peștișani în județul Gorj. Și-a început ascensiunea în capitala oltenilor de pretutindeni, la Craiova. A fost băiat de prăvălie. Patronul lui. Ion Zamfirescu îl lăuda permanent. Pe ce punea mâna, micul Costache, făcea minuni. Mama sa era artistă în torsul lânii. Nu știa carte.
Ca să scape de gura comesenilor pe care-i chema la ospețe, conu Iancu Zamfirescu a spus că omul care-i servea la masă, Costache va fi în stare să facă o vioară care cântă. Pariul a fost că dacă reușea, notabilitățile Băniei vor face ca el să aibă o slujbă la Școala de Arte și Meserii din Cetatea Banilor. Evident, vioara făcută din lemnul lădițelor de marfă a cântat perfect. Ca un Stradivarius.
Brâncuși era iute la mânie și imprevizibil
Brâncuși a studiat cu sârg și pasiune. A creat sculpturi, a învățat tot ce se putea. A ajuns la București unde a primit comanda să facă un bust generalului Carol Davila, părintele medicinii militare românești. A luat jumătate din plată înainte, dar la final, unii ofițeri nu prea considerau autentic acel bust. El se găsește și astăzi în fața clădirii Comandamentului Spitalului Militar din București (spital așezeat între Calea Plevnei, Bulevardul Dinicu Golescu și Strada Mircea Vulcănescu).
A plecat mai mult pe jos spre Paris. Asta pentru că n-a găsit din altă parte banii pe care avea dreptul să-i ia de la comanditarii militari pe care i-a trimis în origini, așa în grai oltenesc. A ajuns după ce era să moară de pneumonie în Cetatea Luminilor. A învățat de la Rodin, maestru a generații de sculptori. Apoi a zis că în umbra marilor stejari nu crește decât iarbă. Era prea dornic de afirmare încât să fie la umbra lui Rodin.
Geniul care i-a cerut unui miliardar să-i măture atelierul
Brâncuși i-a spus lui Rockefeller să-i măture atelierul când a fost întrebat ce putea face pentru el. Brâncuși a făcut piatra, lemnul, metalul să cânte pentru Omenire. A redat esența în operele sale. A făcut Ansamblul Monumental de pe Calea Eroilor din Târgu Jiu pentru eroii nemaului căzuți la Reîntregire. A creat chiar și în vremea ocupației naziste a Parisului. A fost apropiat de celebra colecționară de artă Peggy Guggenheim, americanca de origine evreiască fugită cu ultimul tren din Parisul ocupat de naziști.
„Moș Costache” îi spunea Mariei Tănase: „Cum le zici tu, Mărie ( îi cânta cântece gorjenești), aș ciopli câte o Măiastră pentru fiecare cântec de-al tău”.
Constantin Brâncuși a murit la 16 martie 1957. Și n-ar fi murit dacă nu ar fi fost cuprins de o răceală gravă. Muncea asudând și bea șampanie rece. Era plăcerea lui la care n-a renunțat până la cei 81 de ani pe care i-a trăit. Își doarme somnul de veci la Paris. Asta după ce a avut o lume la picioarele sale.
Așa cum spunea, Coloana fără Sfârșit arată că fiecare dintre noi trebuie să ne ridicăm necontenit nivelul
Recomandările noastre
International
Noi descoperiri în scandalul Jeffrey Epstein
