Ziua când sufletul unui Geniu s-a ridicat spre Cer

Pe 16 martie 1957, la Paris, a decedat Constantin Brâncuși. În jurul moștenirii sale culturale s-au brodat multe legende. Două dintre ele sunt așa-zisa încercare de a lăsa României moștenire sculpturi, respectiv existența lui în Paris în anii ocupației naziste.

Prima chestiune se bazează pe interpretarea eronată a unui proces-verbal al unei ședințe de la Academia Română, în care academicienii s-au opus artei lui Brâncuși, artă considerată decadentă. Ei se opuneau expunerii operelor lui Brâncuși în muzeele romînești nu primirii de către statul român a unor sculpturi de Brâncuși! Nici nu aveau ce să primească fiindcă se știe faptul că Brâncuși a solicitat cetățenia franceză și a lăsat atelierul și sculpturile sale statului francez, condiția sine qua non fiind ca statul francez să-i mențină atelierul în circuitul cultural universal.

Drumul Geniului către Nemurire

Constantin Brâncuși s-a născut la 19 februarie 1876, la Hobița. Este un sat aflat în componența localității Peștișani în județul Gorj. Și-a început ascensiunea în capitala oltenilor de pretutindeni, la Craiova. A fost băiat de prăvălie. Patronul lui. Ion Zamfirescu îl lăuda permanent. Pe ce punea mâna, micul Costache, făcea minuni. Mama sa era artistă în torsul lânii. Nu știa carte.

A plecat mai mult pe jos spre Paris, în 1904. A ajuns după ce era să moară de pneumonie în Cetatea Luminilor. A învățat de la Rodin, maestru a generații de sculptori. Apoi a zis că în umbra marilor stejari nu crește decât iarbă. Era prea dornic de afirmare încât să fie la umbra lui Rodin.

Procurorii olandezi cer ani de închisoare pentru cei acuzați de furtul artefactelor dacice

Negocieri între Israel-Liban la Washington, război în Bint Jbeil: Hezbollah revendică 13 atacuri simultane în nordul Israelului

Cei  aproape cinci ani în Parisul ocupat (1940-1944)

Brâncuși a creat chiar și în vremea ocupației naziste a Parisului. A fost apropiat de celebra colecționară de artă Peggy Guggenheim, americanca de origine evreiască fugită cu ultimul tren din Parisul ocupat de naziști.

Brâncuși era cetățean român, iar din toamna lui 1940, România era într-o neutralitate, puternic binevoitoare față de Germania nazistă care obligase Franța să capituleze în 22 iunie 1940. Din 22 iunie 1941, România a devenit oficial aliată a Germaniei naziste în războiul anti-sovietic. Brâncuși era la Paris din 1904. Nu renunțase la cetățenia română. Așadar, teoretic, ocupantul nazist nu putea să se atingă de el.

În anul 1943, Brâncuși finaliza ultima sa mare lucrare. Se numea „Țestoasa zburătoare”.

Șampania, pasiunea care i-a grăbit sfârșitul marelui sculptor

În atelierul său din Impasse Ronsin, Constantin Brâncuși obișnuia să bea șampani rece în compania prietenilor săi. După o astfel de mică petrecere, fiind transpirat și șampania fiind rece, a răcit puternic. Deși avea o constituție atletică și se ținea bine, vârsta înaintată i-a agravat starea. Așa a plecat în Eternitate, la 16 martie 1957, în Paris.

Evident, era prea mare ca Occidentul să-și amintească de faptul că patru ani a rezistat în Parisul ocupat de naziști. Cel mult, dacă ar fi revenit în România, și-ar fi adus aminte comisarii sovietici. De aceea, Constantin Brâncuși a ales să trăiască încă 13 ani la Paris, din 1944 până în 1957.