La începutul săptămânii, după ce a fost trimisă să pacifice filiala Constanţa a PDL, Elena Udrea a intrat în coliziune cu presa: la televizor, ştirea cu privire la situaţia descrisă a fost ilustrată cu fotografii ale cunoscutei blonde în costum de baie.
Udrea a ripostat pe blog, acuzând Realitatea TV şi Antena 3 de tabloidizare şi cerând ajutorul sau, dacă nu, demisia membrilor CNA. Are dreptate blondul şi atrăgătorul secretar executiv al PDL să se plângă?
A ilustra o ştire despre PDL Constanţa cu o blondă în costum de baie este o chestiune care poate fi pusă în discuţie într-o redacţie ca a Antenei 3 sau a Realităţii TV, dar în niciun caz nu e de resortul CNA. Acesta nu are cum reacţiona la tabloidizarea unor televiziuni sau caracterul intrinsec tabloid al altora, pentru că, în sine, bârfele şi pozele un pic decoltate nu au cum să fie interzise într-o ţară democratică. CNA se poate pronunţa doar în privinţa unor chestiuni mult mai grave, cum ar fi discriminarea, incitarea la ură, imagini cu minori prezentaţi în posturi defavorabile. E deci de mirare că un jurist ca Elena Udrea cere ajutorul instanţei audiovizuale într-o astfel de situaţie.
Totuşi, nu putem nega faptul că ilustraţia în costum de baie a dat o notă de deriziune ştirii. De ce a procedat presa aşa? Pentru că Elena Udrea nu este luată în serios. Sau nu în măsura în care şi-ar dori-o.
Secretarul executiv al PDL, o persoană care ştie să-şi combine impecabil taiorul cu poşeta, nu ştie să-şi asorteze imaginea cu discursul. Culorile pastel şi prezenţa glamour pe care le cultivă blonda doctorandă în ştiinţe militare nu au nicio legătură cu discursul dogmatic, repetitiv şi incisiv, pe care îl etalează în studiourile TV. Discursul, la rândul lui, e asemănător cu cel al altor lideri PDL - şi mai ales cu al altor blonde PDL, ca Raluca Turcan sau Roberta Anastase - într-un grad în care te lasă să presupui că e o lecţie învăţată. Moderatorii TV şi, în general, ziariştii sunt alergici la astfel de mesaje luate de-a gata; pentru că această retorică presupune agresivitate şi a-ţi întrerupe adversarii şi gazdele, Elena Udrea a pierdut simpatia presei.
Într-o emisiune a Danei Grecu de la Antena 3, unde a fost invitat şi autorul acestor rânduri, s-a pus problema decenţei Elenei Udrea. Nu e vorba de indecenţă, ci de opţiune. Fără a avea frumuseţea epatantă a româncei, femeile care contează în politica lumii, ca Angela Merkel sau Condoleezza Rice, preferă culorile închise, tăietura clasică, un pic severă şi o anumită obnubilare a propriei feminităţi. Chiar şi lipsită de prejudecăţi (şi adesea de haine), Carla Bruni e cu totul alta de când e doamna Sarkozy. Stilistic, Udrea e mai apropiată de o prezenţă exotică precum a lui Mehriban Aliyeva, soţia preşedintelui azer, care a făcut furori la Summitul NATO de la Bucureşti. Doamna Aliyeva a apărut pe toate posturile TV, dar a făcut ea, oare, vreun serviciu Azerbaidjanului?
Într-o însemnare publicată miercuri pe blogul propriu, Elena Udrea se plânge că nu trece zi fără să apară o ştire despre ea. Cum se spune, ferească Dumnezeu să ţi se îndeplinească visele. Până la un punct, nu există, e drept, publicitate negativă, dar problema Elenei Udrea e în altă parte. Pentru a ajunge acolo unde doreşte, trebuie să-şi amintească faptul că rozul vestimentar nu se asortează cu portocaliul verbal.
Recomandările noastre
