O provocare referitoare la viitorul pieţei media româneşti, lansată miercuri de autorul acestor rânduri pe blogul propriu, a primit răspunsuri în termeni deloc optimişti de la insideri ai marilor grupuri media, precum Cătălin Tolontan (Voiculescu) şi Orlando Nicoară (Sârbu).
Presa românească va fi, desigur, afectată de criza economică mondială - şi destul de tare, fiindcă mass-media din România se află într-o dependenţă nemijlocită de economia globală, prin bugetele de publicitate ale multinaţionalelor. Totuşi, în pesimism se ascund şi veşti bune. Televiziunile, internetul şi radiourile româneşti trăiesc aproape numai din banii de reclamă ai marilor fabricanţi de bunuri de larg consum, - electronice, mâncare sau produse farmaceutice, sunt împuţinaţi de problemele apărute în mecanismul economic mondial. Chiar făcând abstracţie de problema globală, managerii de marketing autohtoni ai acestor coloşi ar putea simţi nevoia să ajusteze în minus bugetele autohtone, pornind de la puterea de cumpărare a românului, şi ea afectată de înăsprirea condiţiilor de credit şi alţi factori. Această conjunctură ar putea transforma creşterea anuală a cheltuielilor de publicitate - deci dezvoltarea media - în stagnare sau chiar scădere, care a fost estimată de un manager dintr-un mare grup media în jurul a 10%-15%, cu precizarea că e prea devreme pentru prognoze serioase.
Din scăderea veniturilor decurg o serie întreagă de efecte locale, de la stoparea unor investiţii şi până la închiderea unor ziare sau televiziuni neperformante, destul de multe pe piaţa românească. Cine ar putea dispune astfel de măsuri extreme? În primul rând, marile grupuri media străine care activează la noi, fiindcă stilul lor de management este bazat în primul rând pe profit, şi nu pe alte considerente, precum interesul public sau mult discutatele încercări de influenţă politică din grupurile româneşti. Dintre acestea, numai cel deţinut de familia Voiculescu a demonstrat în trecut o strategie dictată în primul rând de obţinerea de venituri, cu toate acuzele cu privire la jocuri politice. Grupările Vîntu şi Patriciu se află la începutul expansiunii, iar la cifre mici de audienţă veniturile din publicitate sunt destul de reduse. Cei doi sunt oricum dispuşi să suporte mari cheltuieli. Capitalul străin prezent în media românească mai are o ameninţare. E drept, marginea de profit din România a grupurilor străine este impresionantă, iar asta sugerează că operaţiunile de succes nu sunt deocamdată în pericol. Însă banii făcuţi în România au mai puţine şanse de a fi reinvestiţi tot aici, mai ales în cazurile în care acele companii au apelat la credite şi alte scheme de finanţare, pentru care dobânzile devin împovărătoare.
Cam aşa arată, la o primă vedere încă tulbure, criza presei româneşti, mai acută decât cea a altor industrii. Criza presei va genera însă şi o presă a crizei, în privinţa căreia putem fi optimişti.
Subiectul crizei e în sine interesant şi ar putea da creşteri de tiraj. Până acum, ziarele şi televiziunile româneşti au dat dovadă de discernământ în reflectarea lui. E drept, publicaţiile şi televiziunile cu probleme de rentabilitate şi-ar putea trage obloanele, dar asta înseamnă reaşezarea publicului şi a veniturilor din reclamă între supravieţuitori, contrar tendinţei de fărâmiţare a pieţei vizibile din 2005 încoace. Şi în aceste zile, ca şi în alte situaţii, e clar că publicul e cel de care depinde massmedia. Joaca de-a încurajarea consumului prin reclamă şi alte ficţiuni financiare prezintă riscuri.
Recomandările noastre
