Ieri a venit o cursă aeriană din „zona roșie”. Nu voi da numele orașului pentru a proteja sursa care mi-a povestit întreaga întâmplare din Aeroportul Otopeni. Dar este una din capitalele civilizației europene. Sau cel puțin așa ar trebui.

Cursa aeriană era ticsită cu români. Nu se respecta nici o regulă de distanță, stăteau ca sardelele. O situație obișnuită în vremea curselor low-cost sau a repatrierilor, numai că acum se impuneau măsuri speciale. Care nu erau aplicate, ba mai mult, la plecarea de pe aeroport nu le-a făcut nimeni un control minim de sănătate. Ca să vadă dacă au febră, sau dacă își trag nasul măcar. Ca și când s-ar fi bucurat că scapă de ei.

Ajunși pe aeroportul Otopeni a început un film demn de Stan și Bran, numai că de această dată nu mai era vorba despre bătăi cu frișcă, ci cu coronavirus.

Nu-i aștepta nimeni. Cursa sosise mai devreme cu 20 de minute, așa că cei 20 de jandarmi, polițiști și vameși au fost luați prin surprindere. De zici că venise o cursă-fantomă. A început completarea formularelor pe proprie răspundere. Totul culminând cu o coadă la doctorul care trebuia să le avizeze și să le dea o adeverință. De fapt nu a fost o coadă, ci o buluceală. Așa cum stă bine în condiții de izolare și ordonanțe militare cu măsuri dure.

La un moment dat, înaintea de ieșirea din aeroport, un vameș și un polițist cu un telefon în mână, s-au repezit la un cetățean spunându-i ferm: „Stați pe loc! Aveți febră! Cetățeanul român sau străin, a stat. Neînțelegând. „Aveți 40 de grade!”. Se pare că există un scaner termic la intrarea în țară și fusese identificat un pasager care vira în roșu.

Numai că cetățeanul oprit nu avea febră de 40 de grade. Pentru că era vorba despre cu totul altă persoană. „Nu e domnu’. Nu vezi că are alte rame la ochelari?”. Așa că a început căutarea celui cu febră.

Sincer nu știu dacă l-au găsit. Sper din tot sufletul să-l fi identificat. Deși din întreaga întâmplare putem înțelege un lucru.

Timp de câteva ore un cetățean cu febră de 40 de grade a stat alături de alte câteva zeci, poate peste o sută cincizeci de persoane într-un spațiu închis. Companiei aeriene nu i-a păsat nici un moment ce stare de sănătate au pasagerii. Cel mai probabil a stat și la coada de la doctorul din Otopeni. A luat contact cu oamenii din aeroport. Cine știe ce s-a mai întâmplat…

Îmi este din ce în ce mai clar că singura soluție pentru îndiguirea virusului este izolarea fizică. Nu suntem pregătiți și educați pentru a fi atenți la cei din jur, nu ne pasă decât de soarta noastră. Neînțelegând că degeaba ai spitale, dacă nu ai doctori, degeaba ai mașini de poliție dacă nu ai polițiști și tot așa.

Ce a gândit românul venit cu 40 de grade febră dintr-o zonă roșie? Nici nu mai contează pentru că sunt convins că ceea ce s-a întâmplat ieri la Otopeni, putem multiplica cu cel puțin câteva mii trecute prin granițele terestre.

Așa că nu ne rămâne decât să așteptăm trecerea la Scenariul 4. După care la scenariul 5.

Să trăim cu speranța că la un moment dat toată această nebunie va fi oprită. Doamne ajută!