Nu e nici pe departe o coincidență faptul că, simultan, ministrul de Interne italian este vizat de două campanii de
discreditare.

Scandalul Russiagate, în care Liga este acuzată că a încercat să facî rost de bani intermediind o afacere de miliarde de dolari între o companie rusească de petrol și ENI, nu pare să fi izbucnit întâmplător exact în momentul în care ONG-urile susținute de Germania și Franța sfidează deschis legile și autoritățile italiene forțând blocada și debarcând imigranți clandestini. Totul pare să facă parte dintr-o strategie bine gândită.

Mai mult, aceste încercări au doar la prima vedere scopul de a-l discredita pe Salvini în fața propriului electorat. Deși este cel mai puternic partid suveranist din Occident. iar politicianul italian și-a asumat răspunderea de a conduce forțele din Europa care se opun imigrației, la o privire mai atentă, adevărata miză nu pare a fi Italia, ci împiedicarea oricărei posibilități de colaborare îmtre suveraniștii din Occident (Salvini și Le Pen) și euroscepticii din Uniunea Europeană (Ungaria și Polonia).

Speriați de colaborarea deschisă dintre Italia și țările Grupului Visegrad (Polonia, Ungaria, Cehia și Slovacia) în timpul negocierilor din Consiliul Europei pentru desemnarea noului președinte al Comisiei Europene (colaborare care a pus capăt viselor lui Timmermans de a deveni președinte al Comisiei Europene), reprezentanții birocrației de
la Bruxelles și tandemul franco-german par să fi ajuns la concluzia că trebuie să ia măsuri ferme.

Evident, pentru conservatorii polonezi din Partidul Lege și Ordine orice bănuială că Salvini și-ar finanța partidul cu banii lui Putin ar fi suficientă pentru a pune capăt oricărei colaborări. Dar, din câte am văzut până acum, acuzațiile sunt foarte subțiri și nu prea demonstrează nimic. Tocmai de aceea, e nevoie de relansarea dezbaterii asupa unei probleme reale în care Italia și Grupuș de la Visegrad au interese și puncte de vedere contrare- „datoria” tuturor statelor membre ale Uniunii Europene de a da dovadă de solidaritate și a primi cu brațele deschise „refugiații”.

Ca din întâmplare, și această temă a fost repusă pe tapet în ultimele zile de ministrul german de externe, Heiko Maas. Declarația sa este extrem de abilă. În contextul relansării ostilităților din Libia (unde Franța pare să-l încurajeze pe generalul rebel Khalifa Haftar) și a faptului că din ce în ce mai mulți imigranți încearcă din nou să
traverseze Marea Mediterană (cu ajutorul neprecupețit al ONG pro-imigrație susținute direct și indirect de Franța și Italia), Maas a cerut sâmbătă țărilor europene să-și unească forțele și să instituie un sistem funcțional de distribuire a solicitanților de azil, chiar în absența unei soluții la nivelul întregii Uniuni.

Trebuie să facem astfel de eforturi împreună cu celelalte state membre ale UE care doresc să ia refugiați”, a declarat politicianul social-deocrat din guvernul Angelei Merkel, precizând că Berlinul este dispus „să aducă o contribuție substanțială” la o astfel de alianțe și „să garanteze că ia o parte fixă din oamenii salvați pe mare”.

Aparent, propunerea sa împacă și varza italiană (țară care cere să nu fie lăsată singură în fața valului de imigrație) și capra polono-maghiară (țări care se opun vehement cotelor obligatorii).

Numai că ideea lui Mass nu pare să aibă scopul de a propune o soluie, ci mai degrabă de a relansa dezbaterea asupra cotelor obligatorii. Ce mă face să spun asta? În primul rând faptul că autoritățile germane în loc să dea dovadă de solidaritate cu vecinul de la sud. trimit înapoi în Italia imigranții.

Dar mai există și un alt indiciu că propunerea nu e altceva decât praf în ochi. Fostul cancelar austriac Sebastian
Kurz, care pare să aibă legături foarte profunde cu autoritățile germane (dacă ne gândim cât de prompt a reacționat în cazul Strache), s-a grăbit deja să respingă propunerea germană, pe motiv că „distribuirea migranților în Europa a eșuat”.

Nu e exclus ca speculațiile mele să vi li se pară forțate unora dintre dumneavoastră. Înainte de a le respinge cu totul, eu vă propun să așteptați până joi, când miniștrii justiției și de interne ai țărilor UE se vor întâlni la Helsinki. După această reuniune vom avea indicii ce înseamnă pentru Germania ca Uniunea „să avanseze în mod semnificativ” în problema imigranților salvați de pe mare…

Te-ar putea interesa și: