Oricât ar fi de amenințător pentru Europa, visul unui Califat care să cuprindă toate statele musulmane este greu realizabil. Nu mai puțin de trei state își dispută hegemonia asupra lumii Islamului- Turcia lui Erdogan, Arabia Saudită și Iranul. Chiar dacă are un mare dezavantaj față de principalii săi rivali, prin faptul că reprezintă o putere șiită în timp ce lumea musulmană e majoritar sunită, Iranul a reușit în ultimii ani să se afirme ca o putere regională care trebuie luată în calcul.
Visul Iranului de a exercita o influență majoră în lumea musulmană nu datează de ieri, de astăzi. Faimosul Ayatollah Khomeinim, fondatorul Republicii Islamice de astăzi, a dorit întotdeauna să-și exporte revoluția nu numai în țările unde șiiții au o pondere importantă, dar și în statele musulmane sunite. Acest lucru nu s-a întâmplat, dar actualii cârmuitori ai Iranului înregistrează succes după succes împingând tot mai departe influența Teheranului.
Ironia sorții face ca primele victorii ale strategiei iraniene să fie o consecință a acțiunile Statelor Unite ale Americii, marele inamic. America a provocat înfrângerea talibanilor din Afganistan și a lui Saddam Hussein în Irak. Teheranul s-a bucurat de înfrângerea dușmanilor regionali și a acționat ca să umple golurile de putere. În Afganistan a colaborat cu regimul legitim, dar a întins o mână și foștilor inamici, talibanilor, care luptau împotriva forțelor americane. I-a ajutat însă și pe șiiții majoritari în Irak și pe Bashar al Assad să lupte cu ISIS.
Ajutorul dat de iranieni rușilor în înfrângerea Statutului Islamic a fost un moment de glorie pentru Republica Islamică, mai ales că Iranul a acuzat în repetate rânduri Statele Unite că au creat această organizație teroristă. Declarând înfrângerea jihadiștilor, Khamenei a numit-o un “triumf divin”. Adevărata satisfacție s-a citit însă în vorbele președintelui Rouhani: “Fără Iran, nu se pot face cu încredere pași spre pace în Irak, Siria, Africa de Nord sau Golful Persic”. O dovadă că, într-adevăr, Iranul este determinant pentru pacea sau războiul din regiune este situația din Yemen. Sprijiniți de Iran, rebelii Houthi poartă un război extrem de sângeros împotriva Arabiei Saudite, chiar dacă regatul saudit este susținut de americani. De altfel, relațiile dintre Iran și Arabia Saudită sunt extrem de încordate, punctate de declarații belicoase de ambele părți. Cele două țări s-au ciocnit de asemenea în Liban, provocându-i mari probleme premierului Saad Hariri.
Dar nu numai Arabia Saudită e iritată de creșterea puterii Iranului în regiune. Israelul vede în forțele Hezbollah, controlate de Teheran, o amenințare directă în apropierea granițelor sale. „În istoria modernă, Iranul nu a fost niciodată pe poziții atât de puternice, (...) Republica Islamică a devenit o putere regională fără rival, folosindu-se de luptători din țările vecine pentru a disemina influența sa în toată regiunea”, susține Fawaz Gerges, un expert în Orientul Mijlociu de la London School of Economics and Political Science. Și nu e nicio exagerare, dacă Bătrânul de pe Munte, legendarul Hasan Sabbah, îi avea la dispoziție pe ucigașii fără teamă din secta hasisinilor, puterea de la Teheran se poate baza pe loialitatea milițiilor șiite răspândite din Afganistan în Siria și din Irak în Yemen.
Recomandările noastre
