Dacă ar fi fost să mă iau după regulile elementare ale jurnalisticii, nu ar fi trebuit să scriu acest material. Petru că două dintre condițiile ca o știre să fie bună de publicat sunt noutatea și unicitatea ei. Dacă la exigența „noutate”, știrea care a stat la baza materialului s-ar încadra, pentru că evenimentul s-a petrecut acum două zile, la „unicitate” este complet descalificată. Pentru că este foarte departe de a fi unică.

Este vorba despre o achitare într-un dosar instrumentat de către DNA. Sau, mai corect spus, încă o achitare, dintre multele, într-un dosar instrumentat cu picioarele de DNA. Mai este asta o noutate? Ne-am obișnuit cu aceste achitări, așa cum ne-am obișnuit zilnic cu știrile meteo.

Judecând după regulile jurnalismului, de-acum ar trebui să fie știre nu când se mai dă o achitare, ci atunci când se mai dă câte o condamnare în dosarele DNA începute pe când la cârma lui se afla Laura Codruța Kovesi.

Achitarea care a fost dictată acum de Curtea de Apel Suceava, merită însă pomenită. Nu numai pentru că ea este în legătură și cu alte achitări. Ci și pentru că, după părerea mea, dezvăluie două lucruri importante privind Justiția din România. Primul: felul în care erau instrumentate dosarele și, doi, ceea ce mi se pare cel mai important, că lucrurile au început să se miște și în Justiție. Achitarea de la Suceava îl privește pe un fost șef de la ANAF-Suceava, pe numele său Ionuț Daniel Vartic. Achitat nu numai el, ci și toți cei inculpați în acel dosar. Până aici, totul banal, așa cum spuneam. Nu mai insist asupra faptului că fostul inculpat era acuzat că produsese o pagubă cruntă în valoare de 35 de lei. Ce nu este banal și m-a determinat să scriu este faptul că Ionuț Vartic este nimeni altcineva decât fratele procurorului DNA, Marius Vartic. Care procuror DNA a instrumentat dosarul care l-a tras pe dreapta pe judecătorul CCR Toni Greblă. Nu-i așa că deja nu mai este o achitare banală?

În combinația asta, de o mârșăvenie de neimaginat, s-au folosit tehnici din vremea când ne aflam sub dominația otomană. Domnitorul Țării Românești, trebuia să trimită la Înalta Poartă, ca ostatic, pe cineva foarte apropiat. Astfel, sultanul era sigur că domnitorul nu va mișca în front.

La fel a procedat acum Laura Codruța Kovesi. Ca sultanul. DNA primise ordin să-l radă pe Toni Greblă. Dosarul era instrumentat de către Marius Vartic. Care nu prea găsea motive să-l acuze pe judecătorul CCR. Povestea cu caprele, baza acuzării este chiar de râsul caprelor și a fost desființată definitiv de instanță. Atunci, pentru ca Marius Vartic să nu miște în front, i-a fost arestat fratele, Ionuț, de la Suceava. Și metodele de arestare au fost tot de pe vremea când eram sub turci. La două noaptea, Ionuț a fost săltat și băgat în dubă. Unde se afla și procurorul, ca să-și vadă cu ochii lui fratele încătușat. Apoi au avut loc scene care l-ar fi făcut invidios chiar și pe Baiazid. Marius Vartic, în genunchi, plângînd în hohote și rugându-se de Codruța să nu-i lege fratele. Codruța însă, a făcut celebrul semn cu mâna la gât și i l-a executat. Ionuț Vartic a devenit ostatic al celor care îl vânau pe Toni Greblă. A fost condamnat cu suspendare. Adică, în traducere liberă, miști în front, domnule procuror Marius Vartic, îți băgăm iute fratele jos. Și procurorul s-a executat. A făcut pomenitul dosar cu caprele, de care a râs toată lumea.

Așadar, o nouă achitare. Sau, mai corect spus, eliberarea unui ostatic din ghearele unui DNA corupt.

S-a făcut dreptate, se vor grăbi unii să spună. Uite, Justiția funcționează! Eu cred că nu trebuie să ne grăbim să deschidem șampania. Pentru că nu este nici un fel de victorie. Și nici dreptate nu s-a făcut. Ci doar un mic pas către dreptate. Cei care au câștigat, sunt tot procurorii corupți, care executau dosare la comandă. Pentru că ei și-au atins scopul. Și-au îndeplinit misiunea. Și, deși au încălcat legea, nu au pățit nimic. Să luăm numai acest caz. Ținta era Toni Greblă. Au doborât-o cu un dosar desființat de instanță. Dar Toni Greblă nu mai este judecător CCR. Deci, misiunea a fost îndeplinită. La fel s-a întâmplat și cu Ludovic Orban, ca să mai lăum doar unul dintre multele exemple. A fost achitat de instanță. Dar nu a mai putut candida la funcția de primar general al Capitalei. Degeaba a fost achitat, că alegerile au trecut.

De aceea cred că trebuie încă să mai lăsăm șampania la rece. O vom deschide atunci când toți cei care au instrumentat dosare la comandă, indiferent la comanda cui, vor plăti. Vor achita aceste achitări, care, iată, nu mai pot reface destine distruse.

Unele dintre ele, iremediabil.

Te-ar putea interesa și: