Ceea ce se întâmplă astăzi pe străzile Atenei este, în parte, o consecinţă a crizei economice.
Moartea unui adolescent împuşcat de poliţişti în cursul unor ciocniri de stradă a fost scânteia care a declanşat un val de demonstraţii violente şi acte de vandalism. Manifestanţii sunt în marea lor majoritate tineri liceeni sau studenţi, provenind, nu neapărat din medii sărace.
Grecia nu a mai cunoscut asemenea tulburenţe de la răsturnarea dictaturii militare, în 1974. S-a creat de atunci o tradiţie a ciocnirilor dintre studenţi anarhişti şi poliţie în cartierul boem al Atenei, Exarhia. S-au stabilit reguli care îi avantajează pe anarhişti, poliţia neavând dreptul să pătrundă în campusurile universitare, adică exact acolo unde se pun la cale raidurile protestatarilor.
Asistăm zilele acestea la o răbufnire care marchează sfârşitul unui ciclu: Grecia a fost admisă cu destulă uşurinţă în UE (pe atunci Comunitatea Europeană), în 1981. La fel, mai târziu, în zona euro. În aceste condiţii, economia a avut nevoie de o lungă perioadă pentru a se adapta şi a profita pe deplin de noul statut. În ultimii ani a cunoscut o creştere sănătoasă, dar acum se vede ameninţată de criza economică internaţională.
Reformele s-au făcut lent. S-au adunat probleme structurale. Economia nu este suficient de competitivă. Deficitul de cont curent a crescut îngrijorător. Statul nu se poate împrumuta decât în condiţii oneroase. Sistemul sanitar rămâne ineficient; învăţământul universitar - neperformant. Guvernul conservator al premierului Costas Caramanlis, reales în 2007 pe baza unor promisiuni sonore, este în pierdere de popularitate. Sindicaliştii sunt nemulţumiţi de privatizări şi de alte schimbări. Pensionarii, din contră, vor schimbări în sistemul de pensii.
La sentimentul răspândit de exasperare şi neputinţă contribuie şi alte cauze: scandalurile despre care se spune că ar fi păgubit bugetul preţ de milioane de euro. Schimburile dezavantajoase de terenuri dintre stat şi Mănăstirea Vatopedion de pe muntele Athos, începute pe vremea guvernului socialist. Cazurile de parlamentari corupţi care nu au ajuns în faţa justiţiei, ca, de altfel, şi cele ale unor infractori notorii. Contrastul între absenţa unei intervenţii a statului în sprijinul celor ajunşi sub limita oficială a sărăciei şi ajutorul generos de 28 de miliarde de euro acordat băncilor.
Reacţia cetăţeanului este de a încerca să eludeze legea, să evite plata impozitelor, să mituiască şi să prindă un post călduţ la stat; sau, atunci, să facă grevă. Iar tinerii, ceva mai afectaţi de şomaj, recurg cu mare uşurinţă la demonstraţii violente de stradă.
Guvernul nu poate face faţă acestor provocări cu o poliţie slăbită de incompetenţă şi corupţie, care, pe deasupra, în cazul tragicei morţi a tânărului împuşcat într-un moment de panică, serveşte drept ţap ispăşitor. Uşurinţa cu care politicienii au tratat problemele ţării poate împinge lucrurile spre o situaţie primejdioasă: aceea în care forţele de ordine nu ar mai putea garanta siguranţa locuitorilor capitalei şi protecţia proprietăţii private. Guvernul de la Atena va trebui să-şi impună autoritatea în acest moment de criză şi să-şi asume răspunderile pe care le-a ocolit.
Citiţi şi: Marile oraşe greceşti, sub asaltul tinerilor
Recomandările noastre
