Occidentul are nevoie de China, iar China de occident pentru ieşirea din criza economică mondială.
China este parte a soluţiei, dar şi parte a problemei. Politica sa economică orientată preponderent spre export a contribuit la dezechilibrarea economiei mondiale. Criza o afectează şi pe ea. Premierul chinez, Wen Jibao, vizitează trei capitale europene cu mesajul că ţara sa doreşte să conlucreze la rezolvarea crizei.
În noiembrie, China anulase întâlnirea cu liderii UE programată la Lyon spre a-şi exprima nemulţumirea faţă de decizia preşedintelui Sarkozy (care deţinea pe atunci şi preşedinţia UE) de a se întâlni cu liderul tibetan Dalai Lama. Dar UE este cea mai mare piaţă pentru exporturile Chinei. Iar China vrea să preîntâmpine o eventuală alunecare spre protecţionism.
S-ar putea ca viitoarea Comisie Europeană, care urmează să fie desemnată anul acesta, să fie mai puţin liberală ca orientare economică. S-ar putea să asistăm şi la o recrudescenţă a protecţionismului în SUA. Viitorul ministru de finanţe al SUA (dacă va fi confirmat de Congresul american), reia o veche acuzaţie la adresa Chinei: aceea că ar menţine artificial la un nivel scăzut cursul de schimb al monedei naţionale renimbi (yuan), cu scopul promovării exporturilor. Suspiciunea este împărtăşită de FMI.
China respinge această interpretare. A permis o apreciere controlată a monedei în ultimii doi ani. Ceea ce nu înseamnă că tentaţia de a manipula paritatea nu va dăinui, mai ales că şi Beijingul resimte criza mondială. ţara care, în ultimii 30 de ani, a cunoscut cea mai rapidă creştere economică înregistrată vreodată, se îndreaptă spre o aterizare forţată. Raportat la ultimul trimestru, ritmul s-a înjumătăţit de la cifra ameţitoare de 13%.
Problema este că în această perioadă de expansiune galopantă, exporturile au crescut în medie cu 20% pe an, în timp ce consumul intern cu numai 8%. Ca urmare, China a acumulat un uriaş surplus în balanţa comercială, ajungând să aibă cele mai mari rezerve de dolari americani. Preconizatul declin al exporturilor în 2009 nu va schimba mult situaţia. Dar şomajul aferent declinului şi încetinirea creşterii economice pot duce la probleme sociale. Se estimează că economia ar trebui să menţină un ritm de creştere de 8% spre a absorbi cei cca. un milion de absolvenţi care intră anual pe piaţa muncii.
Eliminarea dezechilibrului presupune o reorientare a producţiei către consum intern. Chinezii tind însă să economisească mai degrabă decât să consume. Economisesc pentru zile negre deoarece, odată cu restrângerea sectorului de stat, a scăzut şi accesul la asigurări sociale. şi, cum statul nu le-a permis să aibă decât un copil, nu pot conta la bătrâneţe, pe un sprijin în cadrul familiei.
Oricum, reorientarea economiei nu poate avea loc peste noapte. Industria care lucrează pentru export, de regulă la standardele cerute de companiile internaţionale, este concentrată de-a lungul coastei. Aici se află fabricile care s-au închis din cauza crizei mondiale şi aici au fost concediaţi sute de mii de muncitori migranţi. Fabricile mai puţin eficiente, care lucrează pentru consumul intern, sunt situate mai aproape de marile oraşe din interiorul ţării. Cele de stat, care cumulează o treime din producţia industrială, au primit indicaţii să nu reducă forţa de muncă şi nivelul investiţiilor.
Ca şi în alte ţări, pentru a contracara riscul stagnării, statul şi băncile chinezeşti aflate sub controlul său alocă fonduri substanţiale pentru infrastructură şi îmbunătăţirea serviciilor medicale. în acelaşi timp, subvenţionează întreprinderi importante pentru economia naţională, sau stimulează prin reduceri de preţ achiziţionarea de aparatură electrocasnică.
În pofida reformelor introduse de fostul lider suprem Deng Hsiao Ping cu 30 de ani în urmă, statul are încă un rol preponderent în China. Ca urmare, poate interveni mai uşor decât în alte ţări cu economie preponderent de piaţă liberă. Dar integrarea Chinei în circuitul economic şi financiar mondial şi interdependenţa creată între economia ei cea a SUA o expun la criză. Iar plasa de siguranţă împotriva şomajului, bolilor sau a sărăciei este mai precară decât cea ţesută de-a lungul anilor în Occident. Ca atare, din concurent, China va trebui să devină şi un aliat în lupta pentru combaterea recesiunii.
Recomandările noastre
