Americanii se angajează să nu se eternizeze în Irak - vor mai rămâne trei ani.
Mandatul ONU care permite trupelor americane să opereze în Irak expiră la sfârşitul anului. În lipsa unui nou mandat, era esenţial să se realizeze un acord bilateral. Altfel, militarii americani din Irak ar fi trebuit să se retragă în cazărmi şi să-şi pregătească bagajele. De aici importanţa acordului încheiat de ambasadorul American la Bagdad şi ministrul de externe al Irakului, tocmai aprobat de guvernul irakian.
Guvernul irakian a trebuit să pună în balanţă două considerente: securitatea ţării, care depinde de prezenţa continuă, dar finită a militarilor americani, şi dorinţa de a redobândi suveranitatea deplină a ţării. în acelaşi timp, pentru a-şi asigura supravieţuirea, guvernul urmărea o formulă care să nu poată fi considerată o capitulare şi care să nu lezeze interesele incomodului şi influentului vecin de la răsărit, Iranul. Administraţia Bush respinsese în repetate rânduri stabilirea unui calendar al retragerii, din motive lesne de înţeles. L-a acceptat acum deoarece intensitatea atacurilor lansate de insurgenţi a scăzut în ultimele 18 luni, dar poate şi spre a netezi calea spre politica diferită privind Irakul a preşedintelui nou-ales. în acest spirit, negociatorii americani au acceptat cca. o sută de amendamente cerute de omologii lor irakieni înainte de parafarea textului.
S-a convenit astfel ca militarii americani să părăsească Irakul până la sfîrşitul lui 2011. Până la finele lui iunie 2009 se vor retrage din marile oraşe. Pentru prima oară tribunalele irakiene vor putea judeca militari americani pentru grave infracţiuni comise în afara misiunilor de luptă şi în afara bazelor SUA. Trupele SUA vor avea nevoie de un ordin judecătoresc pentru a efectua percheziţii la domiciliu.
în fine, teritoriul irakian nu va putea fi utilizat pentru lansarea unor atacuri asupra ţărilor vecine, prevedere menită să elimine un posibil motiv al Iranului de a stârni opoziţie faţă de acord în rândul coreligionarilor săi din Irak.
Acordul ar trebui să fie ratificat săptămâna aceasta în parlamentul de la Bagdad. Partidele şiite şi mai ales cele care îi reprezintă pe kurzi îl sprijină. împreună pot mobiliza o majoritate de peste 60%. Suniţii sunt însă reticenţi. Unii nu doresc prelungirea prezenţei SUA; alţii, din contra, se tem că plecarea americanilor îi lasă la cheremul unor revanşarzi din rândurile majorităţii şiite. Sunt şi voci care cer organizarea unui referendum, sau măcar ratificarea în parlament cu o majoritate de două treimi. Acesta ar fi scenariul ideal, deoarece ar semnala coagularea unui consens care ar transcende animozitatea intraconfesională.
Opoziţia cea mai zgomotoasă vine deocamdată chiar din tabăra şiită, de la miliţiile clericului Moktada al-Sadr. Al-Sadr, care adoptă o poziţie naţionalistă (uneori încurajată de Teheran), cere retragerea imediată a trupelor americane. El nu are însă autoritatea Ayatolahului Sistani în rândul şiiţilor. Sistani şi-a dat binecuvântarea cu condiţia ca acordul să garanteze suveranitatea Irakului, să fie transparent şi să se bucure de sprijinul majorităţii.
Sub rezerva ratificării în parlamentul de la Bagdad, vom avea astfel un calendar al retragerii americane, subiect controversat în campania pentru alegerile prezidenţiale din SUA. Candidatul republican, John McCain, considera neînţelept să fixezi un calendar. Preşedintele-ales, Barack Obama, argumentând că e nevoie de trupe în Afganistan, propunea unul mai strict: retragerea în 16 luni. Preşedintele Bush, la final de mandat, a acceptat o soluţie de compromise şi stabilit o dată fixă – sfârşitul anului 2011. Fireşte, cu condiţia să nu apară surprize.
Recomandările noastre
