„Ochiosul” a fost cel mai de temur dușman al liderului comunist Nicolae Ceaușescu. S-a stins din viață la vârsta de 91 de ani.
Nițu Stan, zis „Ochiosul”, s-a stins la 91 de ani. În 1957, țăranii s-au opus colectivizării, iar Stan a condus revolta. La fața locului a fost Nicolae Ceaușescu, al doilea om ca importanță din Ministerul Forțelor Armate, scrie Antena3.
Reprimarea e sângeroasă: nouă morți, 48 de răniți.
L-au condamnat chiar de Crăciun, șase ani de închisoare grea, pentru ”revoltă împotriva orânduirii socialiste”. Oamenii din sat i-au spus că e cel mai mare dușman al lui Ceaușescu, dar Nițu Stan n-a vrut s-o facă pe eroul. Acasă avea o soție, persecutată, și patru copilași mici.
A ajuns la Gherla, loc ce înfiorează. ”Ne dădeau mâncare ca la vaci. Turtoiul era cât o nucă şi ne aduceau şi câte o porţie de murături fierte, peste care turnau cartofi cu coajă cu tot. La Gherla, în frig şi întuneric, erau închişi şi profesori, şi doctori, şi ingineri, oameni grei măi tată”, povestea ”Ochiosul”.
L-au eliberat după doi ani și cinci luni. Luase bătaie cât pentru 10 vieți. Când s-a întors în sat, nu mai avea nimic. Pământul ajunsese la CAP. După Revoluția din 1989, logic, nu l-a mai primit înapoi. Hectarele pentru care fusese închis, hectarele pentru care unii pieriseră, ”se evaporaseră”.
A continuat să trăiască în demnitate, așa cum o făcuse toată viața. ”Capul răutăților din Vadu Roșca”, cum fusese botezat chiar de către Ceaușescu, ”Ochiosul”, a închis ochii. Da, e limbă de lemn, dar, în ultimii ani, asta își dorise. ”Tată, nimic nu mai vreau, nimic! Doar să închid ochii și să mă duc lângă ai mei”...
Nițu Stan, din Vadu Roșca, a fost coborât la cele sfinte. Țăran simplu. Fără salve de tun, fără televiziuni. Avea 91 de ani și, la îngropăciune, în afara preotului, au mai venit câțiva oameni de-ai locului. Nu mulți, o mână. Și ei, la fel de neimportanți. L-au plâns pe ”Ochiosul”, apoi am mers spre pomană.
Doar ei știau că se stinsese cel mai mare dușman al lui Nicolae Ceaușescu, omul care a condus prima revoltă adevărată anticomunistă din istoria noastră: 1957, Vadu Roșca.
Recomandările noastre
