În vremea împăratului Liciniu (308-324) a fost declanșată o nouă prigoană împotriva creștinilor. De la Roma s-a poruncit ca toți cei ce nu se închină zeiloră să fie torturați și uciși în chinuri, iar averile să fie confiscate.

 Porunca a ajuns și în cetatea Nicopole din Armenia, unde un grup de 45 de creștini s-au sfătuit să nu mai aștepte să fie descoperiți, ci să se denunțe singuri. Conducătorii lor se numeau Leontie, Mavrichie, Daniil și Antonie. Celor 45 li se taie mâinile și picioarele, iar trupurile le sunt aruncate în foc, multe fiind încă vii. Oasele aruncate în râul Lices sunt strânse de alți creștini, iar după moartea lui Liciniu deasupra lor este construită o biserică.