Ce se întâmplă după oprirea completă a CNE Cernavodă. România pierde 1.400 MW, iar orele de seară devin critice. Explicațiile unui expert

Adaugă-ne ca sursă preferată în Google Urmărește-ne pe Google News

România a rămas temporar fără producția nucleară a energiei de la Cernavodă după oprirea controlată a Unității 2, începută joi, 13 august, în condițiile în care Unitatea 1 era deja deconectată de la Sistemul Energetic Național din 28 iulie.

Cele două reactoare furnizează în mod normal aproximativ 1.400 MW și asigură circa 18-20% din producția de electricitate a țării.

Situația nu înseamnă însă că România rămâne fără energie electrică pentru populație. Riscul cel mai mare apare în orele de vârf din intervalul 19:00-23:00, când consumul crește, producția fotovoltaică dispare, iar sistemul devine mai dependent de centralele convenționale, energia eoliană și importuri.

Dumitru Chisăliță, președintele Asociației Energia Inteligentă (AEI), susține că, în condițiile actuale, într-un interviu acordat ziare.com, sursele de producție pot acoperi necesarul populației inclusiv în scenarii dificile, atât timp cât Sistemul Energetic Național funcționează fără alte incidente majore.

De ce au fost oprite reactoarele de la Cernavodă

Problemele au apărut pe fondul debitului extrem de redus al Dunării. Înaintea opririi Unității 2, autoritățile au încercat mai multe intervenții pentru menținerea nivelului necesar de apă în zona prizei centralei. Au fost realizate lucrări de dragare, explozii controlate pentru eliminarea unor obstacole din albie și o amenajare provizorie cu barje încărcate cu piatră.

Măsurile au ridicat temporar nivelul apei din apropierea reactorului cu aproximativ patru centimetri, dar prognozele hidrologice au indicat că precipitațiile din amonte nu vor aduce suficientă apă în sectorul românesc al Dunării.

Debitul fluviului la intrarea în România coborâse la aproximativ 1.370 de metri cubi pe secundă, comparativ cu o medie multianuală pentru luna august de circa 3.900 metri cubi pe secundă.

Ce se întâmplă cu sistemul energetic

Eliminarea simultană din sistem a celor două reactoare nu produce automat o criză de alimentare, însă reduce considerabil rezerva de putere disponibilă.

Problema se concentrează în special seara. „Noi avem o problemă sistemică între ora 19:00 și ora 23:00”, avertizează Dumitru Chisăliță, potrivit căruia România poate chiar să exporte energie în alte intervale ale zilei, în timp ce la vârful de seară balanța se poate inversa.

Capacitatea sistemului de a trece fără restricții peste această perioadă va depinde în principal de patru factori: nivelul consumului, producția hidro disponibilă în condiții de secetă, câtă energie produc centralele eoliene și câtă electricitate poate fi importată din statele vecine.

Dumitru Chisăliță, președinte Asociația Energia Inteligentă. sursa: Facebook

România ar putea avea nevoie de importuri de peste 2.500 MW

Într-un scenariu extrem analizat de Asociația Energia Inteligentă înaintea opririi Unității 2, producția internă disponibilă în jurul orei 20:00 ar putea coborî până la aproximativ 4.150-4.300 MW.

Dacă temperaturile ridicate duc consumul național peste pragul de 8.000 MW, necesarul de import ar putea ajunge la 2.500-2.600 MW, adică o cantitate echivalentă cu aproximativ 60% din producția internă rămasă în acel moment.

Importul nu depinde însă doar de capacitatea liniilor de interconectare. Statele vecine trebuie să aibă efectiv energie disponibilă pentru export. Dacă seceta și temperaturile ridicate afectează simultan mai multe țări din regiune, simpla existență a unei conexiuni transfrontaliere nu garantează că energia va putea fi cumpărată.

Bulgaria este una dintre principalele surse disponibile în această perioadă, potrivit explicațiilor oferite de președintele AEI. Capacitatea indicată pentru importurile din această direcție ajunge la aproximativ 2.500 MW.

Există riscul să fie oprit curentul populației

Datele prezentate de Dumitru Chisăliță nu indică, în acest moment, un scenariu în care alimentarea populației ar trebui întreruptă.

Expertul susține că necesarul gospodăriilor poate fi acoperit din producția provenită din surse ferme chiar și la vârful de consum, cu condiția ca sistemul să rămână funcțional și să nu apară simultan alte probleme majore.

Asta nu înseamnă că sistemul energetic nu este supus unei presiuni considerabile. Marja de siguranță este mai redusă, iar apariția simultană a unor temperaturi foarte ridicate, a unei producții eoliene scăzute și a unor importuri insuficiente ar putea complica situația.

Marii consumatori industriali pot fi primii afectați

În sistemul energetic există mecanisme de avarie care permit reducerea parțială sau totală a consumului unor operatori industriali mari dacă producția și importurile nu mai pot acoperi consumul.

Un astfel de scenariu reprezintă însă o măsură de ultimă instanță. Chisăliță precizează că, în condițiile existente în momentul analizei, nu ar trebui să se ajungă la oprirea vreunui consumator industrial. Situația se poate schimba însă rapid, în funcție de producția eoliană, disponibilitatea energiei din regiune și evoluția altor centrale importante din statele vecine.

AEI calcula, într-unul dintre scenariile pentru 19 august, un posibil necesar rezidual de reducere controlată a consumului de aproximativ 750 MW, dacă producția internă ar fi de 4.150 MW, importurile de 2.500 MW și consumul total de 7.700 MW.

Ce se poate întâmpla cu facturile românilor

Efectele opririi centralei de la Cernavodă nu se limitează la echilibrul fizic dintre producție și consum. Importurile suplimentare și utilizarea unor surse mai scumpe de producție pot pune presiune și asupra costului energiei.

Potrivit lui Dumitru Chisăliță, costurile suplimentare cu producția, transportul, distribuția și importurile sunt suportate inițial de furnizori, dar pot fi recuperate ulterior prin prețurile incluse în noile contracte oferite clienților.

Asociația Energia Inteligentă estimează că există o probabilitate ridicată ca unele oferte noi să ajungă la prețuri cu aproximativ 35% peste nivelul mediu actual, fără ca acest procent să însemne însă automat o creștere de 35% a facturii pentru fiecare consumator. Pe piață există furnizori și oferte diferite, iar consumatorii își pot compara opțiunile înainte de semnarea unui nou contract.