Siderurgiştii şi marinarii au ales-o ca ocrotitoare pe Fecioara Maria. În vreme ce, de Ziua Marinei, se organizează sărbători la care participă principalii jucători de pe scena politică, ''Ziua Siderugistului'' tinde să se transforme într-o altă aniversare uitată de vreme.
Anul trecut, la Galaţi, nu s-a sărbătorit ''Ziua Siderurgistului'', pentru că nu au fost bani. Nici anul acesta nu se face ceva, altfel ar fi fost forfotă, spun angajaţii combinatului. Acum au rămas vreo 8.000 şi se zvoneşte că alţi 2.000 vor pleca, după ce compania va externaliza serviciile de mentenanţă. Cu decenii în urmă, erau de vreo cinci ori mai mulţi.
''Dacă am rămas o mână de oameni, ce serbare să se mai facă?'', se întreabă retoric unul dintre angajaţi. Nu vrea să spună cum îl cheamă pentru că ''se fac liste şi nu se ştie cum te-agaţă''.
Bărbatul spune că, înainte de schimbarea patronilor, în combinat se realizau toate produsele necesare pentru intervenţii. Acum, din 4 oţelării a rămas doar una.
Nici în alte combinate, care altădată erau motiv de mândrie, nu se mai fac serbări de ''Ziua Siderurgistului''. În Victoria de la Călan lucrau la un moment dat 20.000 de oameni. Acum cele 140 de hectare pe care se întindea combinatul sunt ecologizate şi vândute.
Din 160.000 de angajaţi care lucrau în industria siderurgică în 1993, au mai rămas circa 40.000. Acum, cele mai multe oferte de angajare sunt lansate de firme din străinătate. În Germania, de exemplu, un inginer siderurgist, care nu are funcţie de conducere, poate câştiga, în medie, 2.500-3.000 de euro pe lună.
Mai are rost să sărbătorim ''Ziua Siderurgistului''?
Recomandările noastre
