Timp de şase decenii, nici un stat din Africa nu a ridiculizat sau criticat public statul român, vreun lider de la Bucureşti sau vreo acţiune internă sau internaţională a României. A venit cazul Mazăre. La mijlocul lunii mai 2019, însă, ministrul Justiţiei din Madagascar, Jacques Randrianasolo, informa mass-media româneasca că fostul primar al Constanţei a devenit o problemă pentru noua arhitectură instituţională a uneia dintre cele mai sărace şi corupte ţări de pe glob. Madagascar este în ultima parte a clasamentului mondial în ceea ce priveşte dezvoltarea economică, nivelul veniturilor pe locuitor, transparenţa decizională, soliditatea instituţiilor.

 

 

 „El este extrădabil pentru că infracţiunea de care a fost acuzat nu este o chestiune politică, ci e una de drept comun, este corupţie. Şi noi, malgaşii, deferim justiţiei, fără ezitare, pe toţi cei implicaţi în acte de corupţie. Prin urmare, noi nu mai aşteptăm să-l vedem pe el cum rămâne în Madagascar pentru că atunci îi va contamina de asemenea şi pe corupţi de aici, tocmai acum când noi suntem într-o luptă asiduă împotriva acestui flagel”, spune Jacques Randrianasolo, ministrul justiţiei din Madagascar.

Majoritatea clădirilor din Madagascar ridicate până la începutul anilor 1990 au fost construite cu ciment importat din România. O bună parte a agriculturii mecanizate din insulă încă mai funcţionează cu tractoarele produse la Braşov iar datoriile statului malgaş către România au fost anulate după 1990.

Cea mai mare parte a relaţiilor diplomatice şi economice dintre România şi ţările africane au fost stabilite la începutul anilor 1960 şi s-au dezvoltat cu precădere în timpul lui Nicolae Ceauşescu (1965-1989). În ultimele două decenii de comunism românesc, o bună parte din regimurile dictatoriale şi corupte din Africa au beneficiat copios de linii de credit în valută oferite de factorii de decizie de la Bucureşti sau de bunuri de consum care, adesea, nu erau plătite, scrie info-sud-est.ro.

 

Schimburile dintre România şi Madagascar sunt extrem de precare: nu există investiţii reciproce, curse aeriene sau navale directe, tratate bilaterale în domenii de interes general sau secundar (politic, diplomatic, economic, financiar, juridic), ci doar acorduri şi convenţii care sunt reînnoite periodic. Legăturile comerciale bilaterale sunt, de asemenea, insignifiante: în 2016 schimburile au însumat abia 6 milioane de dolari, România exportând în Madagascar produse în valoare de 4 milioane de dolari (componente auto, anvelope, frigidere, uree, hârtie, produse farmaceutice, cereale, materiale de construcţii) şi importând condimente în valoare de 2 milioane de dolari.

Cu o populaţie de peste 25 milioane de locuitori, pe aproape 600.000 de kilometri pătraţi, Madagascar a fost o colonie franceză în perioada 1895-1960 şi şi-a proclamat independenţa la 26 iunie 1960, devenind o republică, iar Philibert Tsiranana, lider al Partidului Social Democrat, primul ei preşedinte (1960- 1972).

Niciodată o democrație funcțională, Madagascarul este o republică prezidenţială, şeful statului având prerogative lărgite faţă de şeful guvernului şi de cele două camere ale Parlamentului: Adunarea Naţională (cu 151 de deputaţi) şi Senatul (33 de membri, dintre care 11 numiţi de preşedintele Republicii). Deşi cu un relief extrem de variat şi cu bune oportuniţăţi de comerţ maritim, agricultură, turism şi industrii locale, de la câştigarea independenţei Madagascarul a rămas una dintre cele mai sărace ţări ale continentului african, Produsul Intern Brut atingând în 2016 abia 1500 de dolari pe locuitor (de aproximativ zece ori mai puţin decât în România).

 

Ultima vizită a unui înalt demnitar din Madagascar la Bucureşti s-a produs în 1972. După 1989, relaţiile diplomatice dintre România şi Madagascar au devenit modeste. Ambasadorul României acreditat la Antananarivo este cel care conduce Ambasada din Africa de Sud (până în 1990, Ambasada României din Algeria) iar ambasadorul Republicii Madagascar acreditat la Bucureşti este şeful misiunii diplomatice de la Roma. În Madagascar există o comunitate foarte mică de români (în jur de 10) iar la Bucureşti, de câţiva ani, funcţionează un Consulat onorific al Republicii Madagascar, care intermediază corespondenţa între ambasade şi asigură un modest schimb de informaţii bilaterale. Din 2019, la Antananarivo s-a deschis şi un consulat onorific al României. Regimul de vize existent între cele două state face şi mai dificilă călătoria dintre cele două state.