Regina Maria s-a stins din viață în ziua de 18 iulie 1938, la ora 17.38, la Castelul Pelișor, din Sinaia, la vârsta de 62 de ani. În urma sa a rămas mirosul de violete indiene. Poate astăzi, cei care vor fi la Pelișor vor simți mirosul suav…

Reginei i-a părut rău că moare. A cerut să fie înmormântată în mov cardinal. Sfârșitul a găsit- o la Pelișor. Iubea foarte mult locul acesta, un fel de cuib al liniștii sale. Acolo își crease o lume a sa. A decorat camerele sub influența vechilor mituri celtice, scandinave și scoțiene: mitul celtic și scandinav al veșniciei sau mitul celtico-scoțian al regenerării și veșniciei.




O legendă legată de veșnicie s-a creat în jurul parfumului de violete al reginei Maria. Din când în când, ea dă semne că nu a uitat locul, oamenii, țara. După moartea sa, de câteva ori, mirosul inconfundabil al parfumului de violete indiene al reginei, a apărut la Pelișor.

Mărturia grădinarului

La zece ani de la moartea reginei, la 10 mai 1948, „Salonul de Aur s-a umplut dintr-o dată de parfumul favorit al Mariei, unul inconfundabil, din violete de India, de pe coasta Coromandel, dăruit ei de un maharajah într- un mic flacon încrustat cu pietre prețioase.(…) Ciudat era faptul că mireasma nu se deplasa în afara camerei, nu se revărsa pe coridor”. Este o mărturie a unui bătrân grădinar de la castel, pe care, poate fără voia sa, scriitorul Sergiu Radu Ruba, scriind „Doliu violet”, a transformat-o în legendă. Au mai fost asemenea momente. „Parfumul a reapărut însă la 25 octombrie 1948, de ziua de naștere a regelui Mihai, la 8 noiembrie, de ziua sa onomastică și la 30 decembrie, data detronării aceluiași.” Mirosul bântuia castelul. Parfumul a revenit la începuturile comunismului de mai multe ori. „La date legate de istoria Monarhiei Române. Garda a fost triplată. De la București au sosit securiști încercați în luptele din munți cu partizanii. Cu strigăte de comandă și cu înjurături, țâșneau pe urmele violetelor de Coromandel care, de la o vreme, păreau să se joace cu ei, sărind de la un etaj la altul în cele mai neașteptate puncte”. Parfumul a mai apărut în ziua morții lui Petru Groza, iar apoi, în martie 1965, la moartea lui Gheorghiu-Dej.


FOTO: Regina Maria  era o mare iubitoare de flori



Poate regina încerca să se răzbune, căci ea crease noua țară, nu cei care voiau să o fure. Poate că acesta era felul în care atenționa că ea stă de veghe.

Cei de la castel, istorici, oameni practici, nu dau crezare acestui fenomen. Sau poate se tem. Dar parfumul de violete, ca și regina Maria, a intrat în poveștile și în inimile oamenilor.

Parfumul este la Pelișor

Parfumul de violete este expus, acum, la Pelișor, în cadrul expoziției „Istorie cu parfum”. Maria chiar a făcut reclamă acestui parfum- „Mon Budoir”, creat de o mare casă de parfumuri din Franța. La moartea ei, parfumul a fost retras de pe piață, în semn de omagiu pentru inegalabila femeie și regină. În cadrul expoziției mai sunt și alte parfumuri legendare: cel care îi plăcea lui Napoleon sau cel apreciat de o altă regină, Maria Antoaneta. Legenda apariției mirosului de violete de la castel este amintită chiar de invitația de a vizita expoziția. Până în septembrie, parfumul de violete este acolo. Poate și regina Maria …

Poate inima reginei Maria mai „bate”…

Cu cinci ani înainte de moarte, când a simțit că zilele-i pe pământ nu mai sunt multe, regina Maria a refăcut testamentul, la Balcic. A lăsat poporului său inima. Inima, când va înceta să mai bată, să-i fie scoasă din piept, pusă într-un glob de cristal, introdus într- un scrin de aur și împodobit cu stemele provinciilor românești și păstrată veșnic în capela ortodoxă „Stella Maris” din grădina Palatului Balcic. A vrut să fie mai aproape de cei pe care i-a iubit. În urma răsturnărilor din istorie, inima sa nu a mai rămas la Balcic, dar este în țară. A rămas pe pământ, ca o legătură veșnică între regină și țara sa. Regina Maria este înmormântată la Mănăstirea Curtea de Argeș. Acolo unde își află odihna veșnică și soțul său, regele Ferdinand I.