Cartierul bucureștean unde s-a fabricat pentru prima oară Ci-Co, aroma acidulată a copilăriei decrețeilor
- Alecu Racoviceanu
- 23 iulie 2026, 12:14
- Ce înseamnă, de fapt, Ci-Co
- Materialul ”Cincinalul 1971-1975 / Într-un oraș din... București” a apărut în revista Magazin din 19 iunie 1971, semnat de Paul Marian și Mircea Scripca
- Puțini cititori știu probabil că noua băutură răcoritoare Ci-Co, realizată din citrice și cola, foarte apreciată de la prima apariție pe piață, este produsul unei fabrici noi a ”orașului“ Militari. Este vorba despre o întreprindere de băuturi răcoritoare și bioxid de carbon, dată parțial în funcțiune, care va avea în final o capacitate de 750 000 sticle de răcoritoare și 7 tone bioxid de carbon în 24 de ore.
- Un alt grup de producție al UCECOM va cuprinde ateliere de creație pentru obiecte de artizanat, o boiangerie și o spălătorie chimică. După cum se vede, o bază de producție puternică, care va avea și avantajul unui nivel tehnic ridicat.
Ci-Co este unul dintre cele mai cunoscute cuvinte din perioada ceaușistă. Cândva numele băuturii acidulate era sinonim cu bucuria copiilor, azi se zbate între mediocritate în atâtea mărci de sucuri și nostalgia unor oameni oricum prea în vârstă ca să mai savureze o ”carbogazoază”.
Ce înseamnă, de fapt, Ci-Co
Ci-Co (citrice concentrate) a apărut în 1970, fiind una dintre puținele băuturi pentru copiii români din acei ani. Azi dacă întrebi oamenii cu vârste între 40 și 60 de ani o să ți se răspundă că era minunată, dar adevărul este că nu aveam comparație pe rafturile alimentarelor sau cofetăriilor. Brifcor, Bembem au apărut mult mai târziu și alternativa la Ci-Co era doar siropul din borcanele în care fremăta ”gazul” sau prea-greu-de-găsitul Pepsi.
Ci-Co trăiește în memoria colectivă și din mitul ”produselor sănătoase” al acelor ani, dar și aici adevărul contrazice amintirile. La început era făcut din portocale și lămâi aduse din Grecia sau Italia, dar, când lipsa banilor a afectat România Socialistă, fabricile au început să folosească siropuri. Mai târziu, când zahărul pentru consumul intern a fost raționalizat, Ci-Co a devenit doar concentrat cu îndulcitori. Asta e, am supraviețuit și încă destul de bine, dacă ne mai găsiți și azi ”pe piață”!
Prezentăm acum un material cu câteva referiri la prima fabrică a acestui produs care, orice s-ar spune, a înseninat și aromat copilăria multor generații. Este selectat din Magazin, o revistă săptămânală care publica materiale de popularizare a științelor, un material despre apariția și dezvoltarea cartierului Militari, abia apărut la acea dată pe harta Bucureștiului.
Materialul ”Cincinalul 1971-1975 / Într-un oraș din... București” a apărut în revista Magazin din 19 iunie 1971, semnat de Paul Marian și Mircea Scripca
Dar ceea ce este mai caracteristic și mai important pentru un mare ansamblu urban este crearea, în vecinătatea sa imediată, a unei platforme industriale. Pe o arteră apropiată, cu un nume foarte potrivit, Bulevardul Preciziei, au apărut rînd pe rînd o uzină de echipamente metalice și articole sanitare (UREMOAS), o fabrică de ceramică fină, o mare întreprindere de prefabricate, unitatea de industrie locală „Nufărul“. Iar in imediată apropiere s-a construit una din cele mai reprezentative fabrici de mobilă ale țării.
CINCINALUL CARE A ÎNCEPUT completează moderna platformă industrială cu noi unități.
Puțini cititori știu probabil că noua băutură răcoritoare Ci-Co, realizată din citrice și cola, foarte apreciată de la prima apariție pe piață, este produsul unei fabrici noi a ”orașului“ Militari. Este vorba despre o întreprindere de băuturi răcoritoare și bioxid de carbon, dată parțial în funcțiune, care va avea în final o capacitate de 750 000 sticle de răcoritoare și 7 tone bioxid de carbon în 24 de ore.
Viitorul apropiat va consemna apariția pe aceeași platformă a unei fabrici de tîmplărie metalică și a noii clădiri a întreprinderii locale „Victoria“. EXISTENȚA UNOR LARGI SPAȚII pentru construcție, a drumurilor de acces moderne spre centrul Capitalei, a marelui cartier de locuințe din preajmă, a determinat și cooperația meșteșugărească să-și creeze în Militari puternice centre de producție. În cadrul unui mare complex în curs de construcție au și fost date în folosință un atelier pentru confecționarea mobilei de comandă, un altul pentru execuția obiectelor de ceramică decorativă, un al treilea pentru realizarea de mobilier și echipament sportiv. Treptat vor fi terminate și alte ateliere, cu profil chimic, de articole plastice, metalurgie etc.
Un alt grup de producție al UCECOM va cuprinde ateliere de creație pentru obiecte de artizanat, o boiangerie și o spălătorie chimică. După cum se vede, o bază de producție puternică, care va avea și avantajul unui nivel tehnic ridicat.
TURUL DE ORIZONT de ordin economic din zona Militari nu ar fi complet dacă n-am pomeni și de bazele de transport recent create și în curs de dezvoltare. Concret ne referim la noua autogara D.R.T.A. de pe Bd. Păcii, la Autobaza pentru vehiculele I.T.B. de pe str. Valea Cascadelor și de noua clădire, de pe aceeași stradă, a întreprinderii de transporturi internaționale.
Nici domeniul cercetării științifice nu este absent. Pe Bd. Păcii se află în construcție o clădire impunătoare destinată Institutului de Fizică al Academiei iar pe Bd. Preciziei s-a dat anul trecut parțial în folosință localul Institutului de cercetări pentru construcții. După cum se vede, cartierul Militari se conturează ca o entitate economică distinctă, demnă de nivelul unui adevărat oraș.
DAR ACEST ATRIBUT nu se referă doar la activitatea economică, „orașul“ din apusul Bucureștilor tinde să devină și un important centru social-cultural. Cea mai marcantă apariție pe acest plan va fi, fără îndoială Casa de cultură a sindicatelor aflată în construcție lângă UREMOAS. Termen de execuție : 1972.