Mulți dintre cei care dau buzna în țară nu au înțeles cam care este scopul carantinei. Vor să fugă, se plâng că nu sunt condiții, văd gândaci și indiferență.
Stimulat de povesțile din ce în ce mai agresive, mai ales cele promovate de mass media, am pus un comentariu pe Fb:
Un carantinat se plânge de micul dejun:
„Uite aici mâncare: o chiflă, o jumate de roșie fără calorii, trei felii de salam, două măsline, brânză și castraveții ăștia îi punem pe ochi. O chiflă de pâine la carantină. Mai bine la pușcărie, fraților”
chifla = 300 de calorii
3 felii salam = 100 calorii
1 felie brânză = 80 calorii
1/2 roșie = 10 calorii
măsline și castraveți = 15 calorii
Total = 500 calorii
Ce mâncare primea ăsta în pușcărie? Cât mănâncă ăsta la o masă?
Ca să nu mai zic că balanța proteine, lipide, fibre mi se pare aproape de perfecțiune.
Eu cred că-i lipsea ceaiul cu rom…
Răspunsurile au fost imediate. Nu are rost să le citez pe toate, vă dau un singur exemplu: „..ăștia ar trebui să își plătească mâncarea, cazarea, tot ce primesc. S au intors in tara, au făcut-o de buna voie, să își asume și costurile. Un bolnav din spital nu primește nici atât iar ăștia se cred în concediu la relaxare„.
Trecând peste „ăștia”, adică cei care vin în țară din străinătate, adresare cu care nu sunt de acord pentru că sunt tot români, cam așa crede majoritatea.
Așa cred și eu, că nu poți cere mai mult decât dai în orice situație din viață. Iar cea în care ne aflăm acum ne învață că nici măcar nu ne putem aștepta la prea mult ajutor din partea Statului. Singura soluție este izolarea. Sau cum s-a împământenit sintagma #stauacasă.
Orice altă încercare presupune o penitență pe care trebuie să ți-o asumi. Iar față de medicul și asistenții care sunt în prima linie a luptei cu Moartea nu poți pretinde să ai întâietate. Te mulțumești cu ce primești.