Este vorba de trei gazoducte majore care vor lega China, Germania și Turcia de gazul rusesc: Power of Siberia, Nord Stream 2 și TurkStream.

Cu trei gazoducte reprezentând tot atâtea proiecte energetice majore, ce vor intra în curând în funcțiune, Rusia își menține confortabil locul de lider mondial în exportul de gaz și-și consolidează poziția geostrategică în detrimentul marelui rival, Statele Unite ale Americii.

Este vorba de trei gazoducte majore care vor lega China, Germania și Turcia de gazul rusesc: Power of Siberia, Nord Stream 2 și TurkStream.

Primul a fost lansat luni de către Vladimir Putin și omologul său chinez, Xi Jinping, prin teleconferință, și reprezintă primele livrări de gaz rusesc pe piața chineză și un contract istoric pentru gigantul rus Gazprom.

Înainte de sfârșitul anului, Gazprom va inaugura și foarte controversatul gazoduct Nord Stream 2, care va aproviziona nordul Europei, înainte să dezchidă vanele, în ianuarie 2020, gazoductului TurkStream.

Power of Siberia

Pentru Gazprom, acesta este cel mai important proiect de export de gaze din ultimii zece ani. I-au trebuit patru ani și jumătate companiei gaziere rusești să construiască acest tronson lung de 2200 km, prin păduri de pini și sol înghețat, care leagă zăcămintele de gaz din Siberia orientală de frontiera chineză, în regiunea Amur, unde țevile vor trece pe sub albia fluviului cu același nume.

Este unul din cele mai lungi gazoducte din lume, care însă se va prelungi. Prin el vor trece 38 de miliarde de metri cubi de gaz pe an. Este un contract estimat la peste 400 de miliarde de dolari pe an, timp de 30 de ani, semnat în 2014, după zece ani de negocieri, scrie AFP.

Porțiunea chineză a gazoductului va fi finalizată în 2022-2023 și va aduce gazul până în Shanghai, pentru a alimenta inepuizabilul apetit energetic al Chinei, primul importator mondial de hidrocarburi.

Construit în condiții extreme, acest gazoduct ilustrează mână întinsă de Putin Asiei, în condițiile în care relațiile cu partenerii tradiționali occidentali s-au tensionat considerabil după debutul conflictului din Ucraina.

„Acest gazoduct nu este important numai pentru China și Rusia, el va contribui în mod egal la dezvoltarea țărilor din regiunea Asia-Pacific”, a declarat străveziu purtătorul de cuvânt al Kremlinului, Dmitri Peskov.

Pentru că nevoile de gaz și petrol a acestor țări vor crește constant, de aceea Rusia și China duc deja negocieri pentru un al doilea gazoduct, Power of Siberia 2.

Până în prezent, China se aproviziona cu gaz din Turkmenistan dar cererea crescută de resurse energetice nu era satisfăcută. În plus, China, din motive ecologice, începe o tranziție de la cărbune la gaz.

Nord Stream 2

Europa rămâne o prioritate pentru Putin și Gazprom, în ciuda tensiunilor din ultimii ani. Dovadă proiectul Nord Stream 2, gazoduct care va ajunge în Germania și care va aproviziona nordul Europei via Baltica, ocolind Ucraina.

Are o capacitate de 55 de miliarde de metri cubi de gaz pe an, la fel ca fratele său mai mare, gazoductul Nord Stream1.

Nord Stream 2 este denunțat de Ucraina, Polonia, țările baltice și de SUA, care îl văd drept un cadou făcut lui Putin.

Washington a amenințat deja proiectul cu sancțiuni. Cele mai vehemente critici vin de la Casa Albă care apără interesele producătorilor americani de gaz. SUA își dezvoltă masiv producția de gaz natural lichefiat (GNL) iar voința Rusiei de a se impune energetic în Europa, pentru a o face dependentă, stârnește furie la Washington.

Mai ales că Europa ar putea fi un El Dorado pentru GNL-ul american. Donald Trump a calificat Germania ca „prizonieră” a Rusiei pentru că a susținut Nord Stream 2.

Iar, de peste ocean, Rusia este văzută pe cale a se transforma într-o caracatiță energetică care-și întinde tentaculele în Europa.

Nord Stream 2, care a costat 9,5 miliarde de euro, esta finanțat jumătate de Gazprom și jumătate de europeni: companiile Wintershall și Uniper (Germania), Shell (Anglia-Olanda), Engie (Franța) și OMV (Austria).

Nord Stream 2, construit în proporție de 80%, urma să fie lansat la finele acestui an dar acordul Danemarcei pentru a-i traversa apele a întârziat iar data punerii în serviciu a conductelor nu este încă cunoscută.

Gazprom speră la o lansare cât mai apropiată dar finalizarea conductelor depinde de condițiile meteo pe mare, în plină iarnă.

Însă timpul presează, contractul ruso-ucrainean pentru tranzitul gazier către Europa încheindu-se în acest an.

Iar Europa occidentală nu are chef să retrăiască tăierile de gaz în plină iarnă din anii 2000, cauzate de diferenduri ruso-ucrainene.

TurkStream

Sudul Europei și Turcia sunt și ele incluse în strategiile energetice ale Kremlinului. Gazoductul TurkStream, care ocolește și el Ucraina, urmează să fie inaugurat luna viitoare de Vladimir Putin și Recep Tayyip Erdogan.

Cu o capacitate de 31,5 miliarde de metri cubi de gaz pe an, el traversează 930 km din Marea Neagră, precum predecesorul său Blue Stream. Una din cele două conducte ale gazoductului este destinată Turciei și cealaltă sudului și sud-estului Europei.

Acordul de intenție pentru realizarea TurkStream, între Gazprom și turcii de la Botaș, a fost semnat în 2014, înainte ca relațiile dintre cele două țări să se deterioreze brusc, după ce un avion de luptă rusesc a fost doborât de turci, în 2015.

Totuși, Putin și Erdogan au semnat contractul un an mai târziu iar TurkStream simbolizează astăzi apropierea Rusiei de Turcia, mai ales când Ankara întreține relații complicate și tensionate cu UE și cu NATO.