
Cercetătorii au descoperit că Universul se degradează mult mai rapid decât se estima anterior și au aflat momentul în care va dispărea.
Stelele pot dispărea precum găurile negre
O echipă de cercetători de la Universitatea Radboud din Țările de Jos a descoperit că toate stelele din univers se vor stinge într-un quinvigintilion de ani, fiind o perioadă de timp mult mai scurtă decât estimarea anterioară.
Procesul care, în opinia lor, duce la moartea universului este legat de radiația Hawking, prin care găurile negre emit radiații în timp ce se „evaporă” treptat în neant.
Se credea că acesta este un fenomen exclusiv al găurilor negre, însă cercetătorii au demonstrat că stele neutronice și pitice albe se pot evapora la fel ca găurile negre.
Stelele neutronice și piticele albe, ultimele stele care se vor stinge
Atât stelele neutronice, cât și piticele albe reprezintă etapa finală a ciclului de viață al unei stele. Stelele masive explodează în supernove și se transformă în stele neutronice, în timp ce stelele mai mici, cum ar fi soarele nostru, evoluează în pitice albe.

Sursă foto: Pixabay
Aceste stele „moarte” pot exista un timp îndelungat, dar, conform cercetătorilor, ele se disipează treptat și pot exploda atunci când devin prea instabile.
Cu alte cuvinte, cunoașterea duratei de viață a unei stele neutronice sau a unei pitice albe ajută oamenii de știință să înțeleagă durata de viață maximă a universului, deoarece acestea vor fi ultimele stele care se vor stinge.
O nouă estimare pentru sfârșitul universului
Studiile anterioare nu au luat în considerare radiația Hawking și, prin urmare, au supraestimat durata de viață maximă a universului, potrivit cercetătorului principal Heino Falcke, profesor de radioastronomie și fizică a astroparticulelor la Universitatea Radboud.
Falcke și colegii săi au încercat să corecteze acest lucru calculând cât timp este necesar pentru ca stelele neutronice și piticele albe să se dezintegreze printr-un proces asemănător radiației Hawking, constatând că este nevoie de un quinvigintilion de ani.
Cum se destramă o gaură neagră
În 1975, renumitul fizician Stephen Hawking a declarat că particulele și radiațiile pot ieși dintr-o gaură neagră, ceea ce contrazice convingerea larg răspândită că nimic nu scapă de atracția gravitațională a acestor obiecte extrem de masive.

Stephen Hawking. Sursa foto: Wikipedia
Dar, potrivit lui Hawking, două particule temporare se pot forma la marginea unei găuri negre. Înainte ca acestea să fuzioneze, o particulă este absorbită înapoi în gaura neagră, iar cealaltă scapă. Aceste particule evadate sunt radiația Hawking.
Pe măsură ce tot mai multe dintre aceste particule scapă de-a lungul timpului, gaura neagră se destramă treptat. Acest lucru contrazice, de asemenea, teoria relativității a lui Albert Einstein, care afirmă că găurile negre nu pot decât să crească.
Evaporarea depinde de densitatea obiectului
În lucrarea anterioară, Falcke și colegii săi au arătat că toate obiectele cu un câmp gravitațional ar trebui să se poată evapora printr-un proces similar.
Mai mult, calculele lor au indicat că rata de evaporare depinde doar de densitatea obiectului. De aici, aplicarea conceptului de radiație Hawking la stele neutronice și pitice albe pentru noul lor studiu a fost relativ simplă.
Chiar dacă aceste noi calcule reduc durata de viață a universului, ele nu schimbă faptul că oamenii nu trebuie să se îngrijoreze în viitorul apropiat, potrivit Dailymail.co.uk.