Când programul de guvernare se împiedică de legea educaţiei intervine salvator Liviu Pop. Altă îngrijorare

PSD pare să nu aibă astâmpăr după reîntoarcerea la guvernare, de zici că a descoperit focul şi moare de drag să se joace cu el.

Cu strada încă fremătând după alba-neagra cu ordonanţele 13-14, secretarul de stat Liviu Pop, devenit celebru pentru prestaţia ca ministru pe vremea când a izbucnit scandalul doctoratului lui Victor Ponta, s-a gândit ieri să mai toarne niţel gaz peste pălălaia de sub geamurile Palatului Victoria.

El a anunţat, la radioul public, că anul acesta PSD va elabora o nouă lege a educaţiei. E drept că nu a precizat la ce oră din noapte. Problema nu e că se face o nouă lege, deoarece aproape fiecare ministru al Educaţiei a simţit nevoia să-i poarte numele, problema este cine o produce. Nefiind vreun specialist în domeniu, nu pot să-mi dau cu părerea cât de proastă sau de bună este actuala, însă de la apropiaţi care profeseză în domeniu am auzit că ar fi loc de mult mai bine.

Motivul principal invocat de Liviu Pop, ajuns politician de vârf din rolul de sindicalist de frunte, este că legislaţia trebuie pusă în acord cu programul de guvernare, pe care se pare că Liviu Dragnea l-a împărtăşit, între timp, şi altor lideri ai partidului. „Plecând de la două elemente importante, putem trage concluzia necesităţii (unei noi legi a educaţiei – n.a.). Un prim element este cel legat de programul de guvernare pe care l-am prezentat public şi pe care românii şi în special profesorii, elevii şi studenţii îl ştiu şi acolo ne-am angajat clar ce vrem să facem în domeniul educaţional în următorii patru ani de zile şi nu numai, plecând de la ştiinţele europene, reducerea abandonului şcolar şi toate celelalte, iar al doilea element: câteva acte normative care se bat, dacă putem spune, cap în cap, sau nu pot fi aplicate în interacţiunea Legii educaţiei naţionale cu alte legi organice, şi aici mă refer la Codul Fiscal, Codul Muncii şi, dacă vreţi, şi Legea voluntariatului, până la urmă”, a declarat Liviu Pop.

Live Text. Alegeri prezidențiale. Cine va conduce România în următorii cinci ani. Prezența la urne, în timp real. Șoșoacă, circ în cabina de vot

Cum a izbucnit cel mai scurt război din istorie. Conflictul a durat numai 38 de minute, dar a fost prăpăd

Când mă mai liniştisem puţin aflând că „românii şi în special profesorii, elevii şi studenţii” ştiu pe de rost programul de guvernare şi ard de nerăbdare să-l vadă în acţiune, declaraţia unui sindicalist de casă al pesediştilor mi-a dat un alt motiv de îngrijorare.

Marius Nistor, preşedintele Federaţiei Sindicatelor din Educaţie „Spiru Haret “, a aderat suspect de repede şi necondiţionat la ideea ilustrului său fost coleg: „Avem nevoie de o lege a educaţiei, avem nevoie de un statut al cadrelor didactice, exact aşa cum a existat iniţial, când aveam Legea învăţământului şi statutul personalului didactic din învăţământul preuniversitar şi universitar. În momentul de faţă, avem o lege care nu este rezultatul unor dezbateri publice, o lege care a suportat zeci de modificări de la apariţia ei, o lege care a fost asumată. Deci, o lege care, clar, nu este ceea ce aştepta sistemul”. Hm, deci e şi „Sistemul” parte din ecuaţie. Dar „Binomul”, „Binomul” ce-o zice?

Ca să-i cred că vor face o lege cu bună credinţă, am o singură condiţie: Să se jure în faţa naţiei că vor introduce educaţia în şcoli şi vor scoate politrucii, gen domnul Pop. E prea mult?

N.B. De ce e nevoie de o lege nouă ? Pentru vechile interese ale facultăţilor particulare? Pentru mafia manualelor alternative? Pentru vreo reeducare în care Andreea Esca este pusă alături de Mihai Viteazul? Pentru politizarea legală a posturilor de directori de şcoli? De când cu „elefanţii” din sala de şedinţe a guvernului orice întrebare e legitimă.