Din cuprinsul articolului
Canalul între „uzina crimei” și „pariul” lui Ceaușescu. Un plan străvechi cu mai multe tentative de construcție
Canalul - o idee modernă abandonată vreme de aproape un secol
Canalul Dunăre-Marea Neagră nu s-a putut construi în epoca modernă și nici în prima jumătate a secolului XX, datorită lipsei tehnologiei, profesioniștilor. În plus, cele două războaie mondiale au pus capăt multor proiecte. Deja se construiseră Canalul Suez, Canalul Corint și Canalul Panama în Europa și în lume. Carol al II-lea a încercat și el să facă anumite amenajări în Dobrogea. Și tot cu deținuți politici.
Canalul - modul stalinist de a extermina adversarii politici
România comunistă va începe construcția Canalului Dunăre-Marea Neagră mai mult ca să îi exploateze pe intelectualii indezirabili noii puteri care erau deținuți politici. A fost o formă de exterminare. Practic, debutul lucrărilor în 1949 s-a făcut fără a se miza pe reușita finală. Sugestia i-a fost dată lui Dej de către Stalin, pe durata unei vizite la Moscova. Sovieticii aveau și ei planuri grandioase cu mari fluvii siberiene. Un astfel de plan a dus la dispariția Mării Aral.
Canalul s-a închis, oficial, datorită sabotajelor în 1955. Neoficial, Dej a dorit să se rupă de imaginea de lider stalinist. Debutul unor construcții la Bicaz și Porțile de Fier l-a făcut să uite de ultima etapă a Dunării în România.
Ceaușescu și ambiția de a smulge naturii navigația pe Dunăre
Nicolae Ceaușescu a preluat ideea Canalului în 1973. A păstrat doar traseul ce urmase valea râului Karasul. Lucrările au început efectiv în 1976. Artera fluvială a fost inaugurată la 26 mai 1984, fără să fie terminată dalarea și consolidarea malurilor. Canalul are lungimea totală de 95,6 km. Ramura principală are o lungime de 64,4 km. Ramura de nord se numește Canalul Poarta Albă–Midia Năvodari și are 31,2 km lungime.
I s-a spus „Magistrala Albastră”. Mirabela Dauer și Dan Spătaru chiar au cântat o melodie compusă special pentru eveniment. Momentul 26 mai 1984 a marcat crearea unei linii sigure de navigație pe Dunăre. Porțile de Fier în anii 70 și Canalul în anii 80 au fost principalele provocări rezolvate de regimul comunist din România. Evident, cu prețul unor sacrificii umane și materiale imense. Ba chiar se proiectase și un canal Dunăre-București. Se spune că în planurile conducerii a fost și conectarea Piteștiului pe apă cu Dunărea.
