Călin Georgescu și umbra trecutului: mărturii tulburătoare din anii studenției sale

După aproape patru decenii, foștii colegi ai lui Călin Georgescu rup tăcerea și povestesc detalii inedite din perioada studenției sale. Mărturiile lor conturează un portret plin de controverse al celui care, în anii '80, era un tânăr aparent banal, dar înconjurat de zvonuri și suspiciuni. Întâmplările relatate aruncă o lumină nouă asupra traseului său profesional uluitor și a privilegiilor inexplicabile de care s-a bucurat încă din tinerețe.

Cine era Călin Georgescu în anii '80

În 1986, Călin Georgescu a absolvit Facultatea de Îmbunătățiri Funciare și Ingineria Mediului din cadrul fostului Institut Agronomic din București. Nu s-a remarcat prin rezultate academice deosebite, iar majoritatea colegilor și profesorilor îl priveau ca pe un student obișnuit. Cu toate acestea, parcursul său ulterior a stârnit numeroase semne de întrebare.

După o repartiție modestă într-un oraș de provincie, Georgescu s-a întors rapid în București și, în mod surprinzător, a fost trimis în misiuni externe în Marea Britanie și Statele Unite. În contextul anilor '80, asemenea privilegii erau extrem de rare și de obicei rezervate cadrelor cu relații puternice în interiorul sistemului comunist, arată cei de la investigatoria.ro.

Frica ce plutea în aer în prezența lui

Mai mulți dintre cei care au împărțit amfiteatrele cu Călin Georgescu își amintesc că, încă din facultate, acesta era un personaj evitat. Nu pentru că ar fi fost conflictual sau excentric, ci pentru că în jurul său plutea un aer de suspiciune.

„Evitam să vorbim liber când era el de față”, spune o fostă colegă care a acceptat să-și spună povestea sub protecția anonimatului. „Teama era reală. Nu știam exact cu cine are legături, dar toți intuiam că are legături cu Securitatea.”

Conform mărturiilor, în prezența lui Georgescu, conversațiile despre politică, bancurile cu Ceaușescu sau nemulțumirile studențești încetau brusc. „Era o regulă nescrisă. Dacă el era prin apropiere, subiectele sensibile dispăreau din discuții”, povestește o altă colegă.

Acest comportament a contribuit la crearea unei aure de suspiciune în jurul lui. Deși nu era un informator oficial cunoscut, atitudinea sa vigilentă și accesul său la privilegii neobișnuite alimentau temerile că ar putea raporta ceea ce auzea.

Ascensiunea fulminantă a lui Georgescu și protecția invizibilă

Deși nu fusese un student de top și nu era membru de partid, Georgescu a avut parte de un traseu profesional ieșit din comun. A ajuns rapid în funcții bine plătite și a beneficiat de oportunități greu de explicat în acea epocă.

Foștii colegi povestesc că, pe vremea studenției, Georgescu nu era deloc modest când venea vorba de stilul său de viață. „Avea acces la lucruri pe care noi nici nu le visam – de la mâncăruri scumpe, până la călătorii sau relații sus-puse”, își amintește unul dintre cei care l-au cunoscut atunci. Într-o perioadă în care mâncarea era raționalizată și orice produs occidental era aproape inaccesibil, Georgescu era cunoscut pentru gusturile sale rafinate și accesul la delicatese. „Pe vremea noastră, icrele negre erau ceva mitologic. El le consuma fără probleme”, mărturisește o colegă.

Un alt fost coleg de grupă confirmă că, în facultate, Georgescu era perceput ca „omul sistemului”. Nu era genul care să-și afirme deschis loialitatea față de regim, dar avea acel aer de om care știe mai multe decât spune. „Era serios, nu făcea glume și părea să cântărească fiecare cuvânt. Nu era un coleg de gașcă, ci mai degrabă un observator rece”, povestește acesta.

În perioada comunistă, simpla plecare în Occident era un vis imposibil pentru majoritatea românilor. Pentru Georgescu, asemenea călătorii au devenit realitate chiar în primii ani de carieră. Fără să fie membru de partid, fără să provină dintr-o familie privilegiată, a reușit să obțină aprobări pe care alții nu le-ar fi visat niciodată.

Aceste privilegii au ridicat numeroase suspiciuni, alimentând zvonurile că Georgescu era, de fapt, protejat de structuri de putere din umbră. Foștii colegi cred că tocmai această protecție invizibilă i-a permis să urce rapid și să ocupe funcții-cheie, atât în România, cât și la nivel internațional.

Frici vechi, reînviate în prezent

Astăzi, ideea că Georgescu ar putea candida la președinția României trezește fantomele trecutului. „Dacă ajunge președinte, mi-am sfătuit copiii să plece din țară”, mărturisește o fostă colegă, acum pensionară. „Am trăit prea mult cu teama asta, iar gândul că ar putea controla destinele țării mă îngrozește.”.

Chiar dacă nu toți foștii colegi îl descriu în termeni negativi, puțini pot ignora faptul că Georgescu a fost mereu cu un pas înaintea celorlalți. Unii recunosc că era inteligent și vorbea fluent limbi străine, calități remarcabile pentru acea vreme. Dar majoritatea consideră că succesul său nu s-a bazat doar pe competențe, ci și pe conexiuni oculte și susțineri din umbră.

„Privind în urmă, nu pot să nu mă întreb: ce știa el și noi nu știam? Cum de i s-au deschis uși care nouă ne-au fost mereu închise? Îmi dau seama că era un om care știa exact ce vrea și ce are de făcut ca să ajungă acolo. Nu era o simplă ambiție de student. Era ceva calculat, aproape programat”, explică unul dintre cei care au studiat alături de el.”, reflectează un fost coleg.

Astăzi, acel student tăcut și misterios are ambiții politice de cel mai înalt nivel. Pentru foștii săi colegi, acest scenariu este mai mult decât îngrijorător – este un avertisment că istoria nespusă a anilor '80 ar putea reveni sub o formă mult mai periculoasă. Frica persistentă pe care o trezește în cei care l-au cunoscut arată cât de puternic este ecoul suspiciunilor din trecut.