Evenimentul Zilei > Social > Calea de la desfrânare la sfințenie – Calendar creștin ortodox: 1 martie
Calea de la desfrânare la sfințenie – Calendar creștin ortodox: 1 martie

Calea de la desfrânare la sfințenie – Calendar creștin ortodox: 1 martie

Sfânta Muceniță Evdochia a trăit în timpul împăratului Traian (98-117), în orașul Helipolis din Frigia, unde ducea o viață de desfrâu din care își agonisise o avere mare.

Într-o seară, a ajuns în cetate un monah, pe nume Gherman, care fusese la Ierusalim pentru a se închina și se afla în drum spre mănăstirea sa. A fost primit de un creștin a cărui casă se afla lângă cea a Evdochiei.

Peste noapte, Evdochia a auzit rugăciunile monahului, iar dimineața l-a rugat să vină la ea pentru a discuta. Gherman i-a vorbit despre Hristos și despre viața creștină.

După îndemnul monahului, Evdochia a stat închisă în rugăciuni, o săptămână întreagă. Apoi, a chemat preotul bisericii din Heliopolis să îi spună și mai multe despre dreapta credință.

Evdochia a stat apoi alte șapte zile în casă, rugându-se. În ultima noapte a visat că se urca spre cer împreună cu un tânăr în haine albe ca lumina. Pe la jumătatea înălțimii s-a repezit asupra ei o creatură întunecată care vroia să o smulgă din mâna celui luminat.

Evdochia s-a trezit înspăimântată și s-a închinat, deși nu era creștină încă. Înainte de plecare, Gherman a îndemnat-o să se boteze, lucru care s-a și întâmplat, Evdochia primind sfântul botez din mâinile episcopului Teodot.

Apoi, a eliberat robii pe care îi avea, și-a împărțit averea, iar casa și alte bunuri le-a lăsat preotului din oraș, retrăgându-se într-o mănăstire, nu departe de cea monahului Gherman.

După 13 luni a murit stareța Haritina, iar soborul mănăstirii a ales-o pe Evdochia stareță în locul ei.

Uneltirile diavolului nu au întârziat să apără. Mai mulți tineri care o cunoscuseră pe Evdochia pe când trăia în desfrânare au pârât-o că a luat cu ea aurul cuvenit vistieriei împărătești și că a necinstit pe zei îmbrățișând credința în Hristos.

Evdochia a dovedit bărbăție în fața dregătorilor, vorbindu-le cu mult har despre Hristos.

Auzind-o, Aurelian, cel dintâi dregător, s-a creștinat cu soția și cu fiul lui și făcându-se diacon, a ajuns ulterior episcop în locul lui Teodot. Ghelasia, sora acestuia, a intrat în mănăstirea Evdochiei. Aceasta era însă dorită ca soție de Diogen, al doilea dregător.

Prin urmare, toată mânia lui Diogen s-a răsfrânt asupra stareței Evdochia, care a suferit cu multă răbdare torturile la care a fost supusă mărturisind pe Iisus Hristos.

În timpul chinurilor, Diogen a orbit, însă a fost vindecat de Evdochia. În urma minunii, Diogen s-a botezat.

Al treilea dregător, Vincențiu, auzind cele întâmplate și cum cei doi dregători dinainte de el au primit botezul, nu a mai chemat-o la judecată, ci a trimis direct ostașii în mănăstire să îi taie capul, Evdochia primind astfel cununa muceniciei.