În Carolina de Nord şi în Kentucky există comitatul Transylvania, respectiv o universitate cu acelaşi nume. În Kansas, găsim o mică Bucovină.

Transylvania americanilor îşi trage numele de la o colonie care a existat pentru scurt timp, undeva în ultimul sfert al secolului al XVIII-lea. În locul de unde au plecat pionierii, Carolina de Nord, există comitatul Transylvania. Acolo unde au ajuns - atunci Virginia, astăzi Kansas - există Transylvania University.

Studenţii l-au "adoptat" pe Dracula

Colonia ilegală Transylvania a existat între 1775 şi 1776 în zona împădurită a statului Virginia (de aici şi numele de "peste păduri/dincolo de păduri"). În 1775, Transylvania Company, deţinută de un judecător din Carolina de Nord, a cumpărat de la indigenii Cherokee 81.000 de kilometri pătraţi de teren (cam o treime din suprafaţa României) în statul Virginia. Însă tranzacţia încălca prevederile Proclamaţiei Regale din 1763. Falsa colonie a fost desfiinţată la un an de la "înfiinţare", în 1776. Între timp, teritoriul de "peste păduri" dorit de judecător a trecut în componenţa statului Kentucky.

Acum, la Lexington, în statul Kentucky, există Universitatea de arte liberale Transylvania, una dintre cele mai vechi universităţi din State. Contactată de EVZ, responsabila cu relaţiile publice a instituţiei, Mollie Eblen, spune că nu există Halloween fără Dracula la Lexington. "Când aud cuvântul Transilvania, mulţi oameni se gândesc la Dracula. Aşa că am considerat amuzant să preluăm acest simbol", spune Eblen. "De fapt, coincidenţa este una etimologică. Acest teritoriu, acum Kentucky, era partea împădurită a Virginiei de atunci, unde a poposit un grup trimis din Carolina de Nord. Totuşi, mascota noastră nu e Dracula, ci Pionierul, deorece grupul de pionieri trimis din Carolina de Nord a fondat oraşul Lexington în 1776 şi universitatea în 1780", explică Eblen.

Afaceri în Bihor

Comitatul Transilvania a fost înfiinţat în 1861. Dacă Transilvania este regiunea românească preferată de turiştii străini, nici Transylvania americană nu o duce prea rău la capitolul frumuseţe, comitatul fiind cunoscut printre vizitatori drept "tărâmul cascadelor", graţie celor 250 de căderi de apă.

Legătura dintre cele două Transilvanii, despărţite de vreo 8-9.000 de kilometri, este, cum am văzut mai sus, una întâmplătoare. Dar asta a fost de ajuns pentru ca un grup de americani din comitat să înceapă o afacere în România. Culmea, nu în Transilvania, ci în judeţul Bihor, situat în Crişana. Reşedinţa comitatului american, Brevard (7.000 de locuitori), s-a înfrăţit în iunie anul trecut cu Pietroasa (comună cu 3.500 de locuitori). După înfrăţire, mai mulţi americani din Transylvania County au cumpărat terenuri la Pietroasa, pentru a derula afaceri în turism. Unii au deschis pensiuni, alţii s-au aliat pentru proiectul "Poiana New Vista", o staţiune bazată pe turismul în sălbăticie, în care va fi investită suma de 7 milioane de dolari.

Comuna se află în vecinătatea unor obiective turistice importante din Apuseni: platourile carstice Padiş şi Lumea Pierdută, Pietrele Galbenei şi Gheţarul Focul Viu. Vezi şi: site-ul Transylvania County BUCOVINA DIN KANSAS

JOHN ŞI ANNA ARMBRISTER FOTO: BUKOVINASOCIETY.ORG

Familia Armbrister - din Ilişeşti în Lumea Nouă

La vreo 1.800 de kilometri de comitatul Transylvania, găsim oraşul Ellis, care găzduieşte un muzeu al Bucovinei. Povestea bucovinenilor din Lumea Nouă - fie ei de origine nemţească, română, maghiară, ucraineană, evreiască ori poloneză - începe la sfârşitul secolului al XIX-lea. În anul 1775, austriecii au susţinut financiar imigraţia în Bucovina. În acel an, populaţia Bucovinei număra doar 60.000 de oameni. În 1910, recensământul arăta dimensiunea valurilor de nou-veniţi: populaţia sporise la 800.000 de oameni. În aceste condiţii, proprietăţile familiilor s-au restrâns, iar mulţi au fost nevoiţi să plece. Pentru familiile cu mulţi copii, alte soluţii decât emigrarea nu păreau viabile. Primii nemţi bucovineni au plecat în 1880, unii alegând experienţa Lumii Noi.

"Între 1886 şi 1915, aproximativ 200 de familii au venit în Statele Unite, în special în statele New York, Kansas, Colorado, Washington şi Illinois", a explicat pentru EVZ o reprezentantă a Bukovina Society of Americas, Patricia Martin. "Au fost colonii de bucovineni în Canada şi Brazilia", adaugă Martin.

Un alt val de imigranţi bucovineni a ajuns în America de Sud şi de Nord înainte şi după Primul Război Mondial.

Bucovina, azi: "Un loc minunat, dar sărac"

"Cred că, astăzi, sunt câteva mii de descendenţi ai bucovinenilor în Statele Unite, Canada şi Brazilia. În Brazilia, există chiar o Săptămână a Bucovinei, există sărbătoarea Halushki în iulie, când numesc o regină, organizează dansuri şi cântă cu toţii", mai spune Martin.

În 1996, un grup de 60 de descendenţi ai bucovinenilor care au ajuns în State au venit să viziteze Bucovina de astăzi. "E un loc minunat, mă refer la mediul natural. Dar sărac, foarte sărac", consideră Patricia Martin.

În Muzeul Bucovinei sunt expuse semnele trecerii bucovinenilor în America.

Frunzele de fag, simbolul plecării

Simbolurile plecării din Bucovina sunt frunzele de fag, ouăle încondeiate şi câteva imagini ale bucovinenilor în uniforme ale armatei austro-ungare. Apoi apar câteva dintre securile folosite de bucovineni, o colecţie de monede şi una de timbre. Sunt şi scrisorile expediate din Lumea Nouă spre rudele şi cunoştinţele din Bucovina, cum sunt cele trimise lui Johann Luzecki, din comuna Cacica, judeţul Suceava.

Marea aventură peste Ocean

Însă cea mai interesantă poveste este cea din jurul unei fotografii care datează din 1906. Soţii Armbrister, John şi Anna, au plecat din comuna Ilişeşti (Suceava) şi s-au stabilit în oraşul Ellis, Kansas. Dar nu au plecat împreună: John Armbrister părăsise Bucovina cu câteva luni mai devreme, lăsându-şi acasă soţia însărcinată şi nouă copii. După ce a hotărât că pot trăi mai bine în America, John i-a chemat pe ai săi.

În iunie 1905, Anna şi cei nouă copiii (Adamine, Christ, Henry, Jacob, Frank, Fred, Louise, Mary, Anna – nume americanizate) au plecat din Ilişeşti la Bremen, au luat vaporul şi au ajuns la Baltimore, unde John îi aştepta. Toate lucrurile aduse de Armbristeri peste ocean au fost îngrămădite într-un mic cufăr de lemn. Nepotul lui John, Bill Armbrister, a donat fotografiile.  Scrisori din Germania nazistă către Cacica, comună suceveană Vezi şi: site-ul Bukovina Society of Americas