Adrian Mengheș e un oltean isteț și iute foc. Și-a luat viața în pumni, a mers pe urmele gusturilor și mirosurilor de altădată, a redescoperit tradițiile. Cu un produs sută la sută natural. O aventură care se transformă, zi de zi, într-o afacere de succes: butoiul cu înghețată!

O prezență insolită, o ofertă care te uimește din prima. Înghețată de dovleac, de mere cu scorțișoară. Uimirea ți se risipește după prima înghițitură! Minune, nu alta! Stai și te holbezi la ditamai butoiul în care odihnește un cilindru de inox, ce sclipește în razele soarelui care, cu dărnicie, ne îmbie în această toamnă târzie. „Mama mea este din Bărăști - Olt, ea a fost cu ideea butoiului de înghețată. Îmi povestea că, atunci când era doar un zbenghi jucăuș prin ogradă, venea nenea ăla mai brunet cu bunăciunea. Fura ouăle din cuibar, dacă nu erau, a bătrână le dădea porumb, grâu, ce apuca pe acolo... Că brunetul ăla punea mâna pe orice”, își începe povestea bărbatul chipeș, vioi, guraliv, de vreo 36 de ani. Este Adrian Mengheș, un întreprinzător curajos pe terenul atât de bătut al dulcegăriilor reci.

În butoiul plin cu gheață, se pune o oală mare din inox în care se amestecă laptele gras cu crema de mere sau de dovleac, până îngheață. Abia apoi se consumă. FOTO: MARIUS VLAD

Învârtitura vieții

„Este o afacere pe care am pornit-o pentru a arăta oamenilor că românii pot face și altceva, decât să importe lucruri. Mi-am zis să aduc tradiția în modernitate. Am pornit în 2011, cu niște mașini de înghețată cu care mergeam printre blocuri în București. Neavând prea multe evenimente, mi-am zis că trebuie să găsesc un lucru, ceva cu care să intru pe interior”, mărturisește Adrian.

Zis și făcut, la ideea mamei, acum vreo trei ani s-a pus pe drumuri. În căutarea tradiției, care, din păcate, ca și în alte cazuri, s-a pierdut undeva în hăul timpului. „Cred că vreo trei luni am alergat prin cătunele oltenești. Sunam la primării, mergeam din sat în sat și întrebam, măi, știți cum era, cum se făcea... înghețata pe timpuri? Da, era ăla din satul cutare. Ajungeam în locația respectivă, îmi spuneau nu mai e, a murit. Am ajuns să apelez și la mijloace mai puțin ortodoxe. M-am prezentat că sunt de la nu știu ce mare televiziune, și fac un reportaj despre tainele înghețatei de altădată”, turuie interlocutorul.

Tainele au venit, afacerea a înflorit!

„Într-un târziu, am găsit un domn, nea Ion, de la Vâlcea, care a fost de acord să-mi zică secretele acestei înghețate. Ale rețetelor, ale modului de preparare. Pentru că, nu-i așa, fiecare chestie are o taină a ei. Acel „quelque chose” care te scoate în față!”, mai zice Adrian.

Și uite așa, a ajuns să facă înghețata în butoiul cu gheață și sare pe care a aduso în București.

„Este un proiect pe care l-am copt doi ani, nu am ieșit cu el, decât când am scos marfă înregistrată. Lucrez acum să patentez un butoi pe curent electric și visul meu este să ies și în afară cu ele. Deocamdată, bucureștenii m-au primit destul de bine și asta se vede în cifra de afaceri. Dacă îți dai toată silința și investești timp și bani, chiar este rentabil. Am trei copii și nevastă-mea, care este medic, îmi zice, uneori, măi bărbate, chiar crezi că merită atâta?! Visez și vreau ca această nebunie a mea, bazele pe care le-am pus acum, să le las mai departe copiilor mei. Să nu râdeți, dar vreau să fac un brand de țară, o tradiție recunoscută peste tot în lume!”, mai zice Adrian.

Rețeta inedită: Înghețata de colivă Cel mai spectaculos lucru este, însă, cel legat de rețete. „Am încercat să fim diferiți de ceea ce se găsește, de obicei, pe piață. Bine, În afara basic-ului vanilie, ciocolată. Iarna mergem pe sezonalitate, toamna am recurs la doveac copt cu scorțișoară mere coapte. Mă rog, avem înghețată de grâu sau de colivă”, mărturisire după care, și eu și colegul fotoreporter, am pufnit în râs. După ce am gustat, neam lins pe degete. „Toată vara am mers pe înghețata cu alcool. Este mult mai greu de lucrat cu ea, este altceva... Am avut înghețată cu Limoncello, Prosecoo, Campari, votcă, bere neagă, bere blondă. Înghețata cu votcă are 12,5 % alcolemie și chiar nu este destinată oricui, normal, în niciun caz copiilor. Chestiile astea ne-au dat unicitatea”, punctează Adrian Mengheș

Adrian Mengheș, soția sa și cei trei copilași ai lor care le aduc noroc în afaceri. FOTO: ARHIVA PERSONALĂ

Trei copii, trei idei de afaceri

„Aproape de la an, la an, am crescut sănătos, pe orizontală. Am început să fim din ce în ce mai cotați. Am avut și două solicitări să fim cumpărați. Dar, am mers pe ideea că vreau să le las ceva copiilor mei, că de aia mi-am ales trei. Fiecare a venit cu povestea lui. Filip, cel mare, este în 2011 născut, când am plecat cu mașinile printre blocuri, Tudorică este butoiul de înghețată, iar Prâslea este de fapt o ea, a plecat cu partea de producție și distribuție. Are ceva peste patru luni. Nu avem magazin de prezentare, suntem relativ mici și vindem din gură în gură. Nici măcar nu avem pagină de internet. Avem doar o pagină de Facebook în care oamenii ne găsesc. Sloganul meu este că oamenii simpli fac lucru simple. Iar eu sunt un om simplu, parinții mei sunt oameni simpli și totdeauna simplitatea m-a ajutat, și în gândire și în tot ce am făcut”, a conchis Adrian Mengheș.

Unde îi găsiți: Facebook: Butoiul-cu-inghetata, e-mail: adimenghes@gmail.com

Începând cu această ediție, EVZ lansează o nouă campanie care dorește promovarea valorilor autohtone românești, intitulată: „Neaoș, românește!”. Într-o lume axată pe consum și obsedată, mai nou, de proveniența produselor, vă vom prezenta portrete ale adevăratului producător tradițional. Pentru noi nu contează neapărat ce face, că sunt delicatese tradiționale ori sunt ii, covoare, potcoave sau oale și ulcele, important e ca produsele să-i iasă din mâini respectând tradițiile străbunilor noștri.