Serviciile secrete din SUA se tem că gruparea înfiinţată de ayatollahul Khomeini ar pregăti un atentat pe teritoriul Americii.

Directorul comunităţii de informaţii americane, James Clapper, a transmis Congresului un raport în care avertizează că Brigada Quds vrea să-şi activeze celulele teroriste de pe teritoriul Statelor Unite pentru represalii faţă de sancţiunile tot mai dure impuse Iranului. În Iran circulă tot felul de legende despre Brigada Quds (Forţa Ierusalimului, în original), văzută ca un instrument de rezolvare a treburilor murdare ale regimului, de la asasinarea disidenţilor din străinătate, aşa cum s-a întâmplat în anii ’80, la antrenarea luptătorilor din diverse mişcări teroriste. Brigada Quds numără, potrivit unor surse iraniene, între 2000 şi 5000 de membri şi este parte a Corpul Gărzilor Revoluţionare Islamice (CGRI) (la care iranienii se referă cu numele "Pasdaran"). CGRI şi Quds au fost creaţia părintelui republicii islamice, ayatollahul Khomeini, după revoluţia din 1979. Acesta dorea un corp de elită profund loial noului regim, care să contracareze eventuala opoziţie din partea armatei regulate în care ayatollahul nu avea încredere. CGRI şi Quds sunt, teoretic, sub comanda directă a liderului suprem, independente de armata naţională. Tot CGR, prin brigada Quds, are ca scop exportarea ideologiei Republicii Islamice în spaţiul musulman, şiit şi sunit deopotrivă, şi se ocupă de coordonarea mişcărilor militante islamiste: Hezbollahul libanez, Hamas şi Jihadul Islamic în Fâşia Gaza ori grupări din Azerbaijan, Irak, Afganistan, Pakistan şi Asia Centrală. James Clapper este convins că regimul președintelui Iranului, Mahmoud Ahmadinejad, pregătește o ripostă Şi preşedintele Ahmadinejad a luptat în brigadă Liderul revoluţiei islamice, Ruhollah Khomeini a insistat în repetate rânduri că Pasdaran şi Brigada Quds trebuie să fie gardieni, dar să nu se implice în politică, lucru care nu mai este valabil de la alegerea lui Mahmoud Ahmadinejad întâi ca primar al Teheranului şi apoi ca preşedinte în 2005. În ultimii ani, numeroşi membri Pasdaran şi Quds au renunţat la arme, dar nu şi la loialitatea faţă de cele două corpuri de elită, şi au trecut în politică. Însuşi preşedintele Ahmadinejad a fost membru al Brigăzii Quds, la fel actualul primar al Teheranului. În plus, ca posibili viitori preşedinţi din 2013 sunt menţionaţi extrem de carismaticul comandat al Brigăzii Quds, Qassem Suleimani, precum şi adjunctului său, generalul Esmail Qani, coordonator al operaţiunilor iraniene din Afganistan şi Pakistan. În 2009, la Teheran, am vorbit cu Reza, doar cu numele fost membru CGR, pentru că mi-a spus că deviza lor este "Odată Pasdaran, mereu Pasdaran". Reza mi-a explicat de ce Pasdaran şi Quds s-au implicat în politică, în pofida dorinţei ayatollahului Khomeini: "Aşa interpretăm noi ce înseamnă apărarea republicii islamice, gărzile pot administra Iranul mai bine decât politicienii de până acum, inclusiv mai bine decât unii clerici care sunt corupţi şi s-au îndepărat de la idealurile revoluţiei islamice". În ceea ce priveşte activitatea Quds, Reza s-a înfuriat când am adus vorba despre asasinate şi antrenarea de terorişti străini: "Păi ce, americanii nu-i asasinează pe cei care aduc atingere securităţii statului, nu ei au înarmat talibanii, de ce noi am fi acuzaţi dacă facem asta?". Brigada Quds a alimentat cu arme şi luptători Alianţa Afgană a Nordului împotriva talibanilor, duşmani de moarte ai regimului de la Teheran. Brigada ar fi colaborat cu serviciile secrete americane împotriva talibanilor şi al-Qaeda, ba chiar ar fi asasinat sau prins lideri ai mişcării. Legătura dintre Quds şi Hezbollahul libanez nu mai este demult niciun secret, în condiţiile în care în Valea Bekaa din Liban şi la Teheran, în Iran, sunt organizate tabere de antrenament în comun. În ceea ce priveşte sprijinul pentru Hamas şi Jihadul Islamic, în 2006, în Fâşia Gaza, un lider al ultimei grupări mi-a declarat că "scopul Jihadului Islamic Palestinian este instaurarea unui stat islamic sunit, similar celui şiit iranian", iar un membru Hamas mi-a spus că Iranul este cel mai bun prieten al mişcării. EFECT O ţară paramilitară În mandatele preşedintelui Ahmadinejad, aproape toate funcţiile locale - inclusiv cele de guvernatori de provincii - au fost acordate unor membri Pasdaran şi Quds. Tot ei au înlocuit şi cea mai mare parte a corpului diplomatic iranian, iar în Parlament s-a coagulat o tabără ultraconservatoare formată tot din membri ai celor două corpuri de elită. Toate acestea, la care se adaugă şi pregătirile pentru ca funcţia de preşedinte să ajungă în mâinile Quds, demonstrează că Iranul trece printr- o transformare de regim, dar nu în direcţia reformatoare dorită de Occident. Conducerea Iranului de mâine pare să se construiască pe baze militare, sau mai bine zis paramilitare, de vreme ce nu este vorba despre armata regulată, aşa cum s-a întâmplat în Siria sau Egipt. Agendă proprie Teoretic, Quds şi Pasdaran sunt sub comanda liderului suprem, însă în ultimii ani, influenţa lui Khamenei asupra lor pare să fi scăzut iar cele două corpuri de elită enunţă, prin aripa politică, o agendă proprie de tranformare a ţării, după cum acuză unii parlamentari conservatori iranieni, pe coordonate în primul rând ultranaţionaliste, ceva nou în politica iraniană. Aşadar, Iranul dă dovadă din nou de un parcurs politic original – de la singura republică islamică la singurul regim paramilitar islamist. 2013 este anul în care unul dintre liderii Brigăzii Qods ar putea deveni preşedinte al Republicii Islamice Citiţi şi:

• Iranul este pregătit să lanseze un atac terorist în SUA. De cine se teme spionajul american