Am așteptat cuminte să treacă data de 28 iunie. O dată ca o rană profundă, nevindecată în trupul, dar mai ales în sufletul românesc.  Prin nota ultimativă din 26 iunie 1940, ora 22, pe care comisarul poporului pentru afaceri externe al URSS, Viaceslav Mihailovici Molotov, i-a prezentat-o ministrului plenipotențiar al României la Moscova, Gheorghe Davidescu, i se cerea României retrocedarea Basarabiei până pe 28 iunie și transferul părții de nord a Bucovinei către Uniunea Sovietică, sub imperiul amenințării cu agresiunea militară.

Carol al II-lea, conform Memoriilor sale (Însemnări zilnice) mai mult interesat de BAC-ul lui Mihăiță, a convocat în cursul zilei de 27 iunie două Consilii de Coroană: primul de la ora 12 la ora 14.30 şi al doilea de la ora 21 la ora 22. După discuții aprinse, participanții la Consiliu au decis să accepte ultimatumul sovietic. Se ştie că în final, la cel de-al doilea consiliu numai 6 voturi, din cei 26 prezenţi au fost pentru rezistenţă. Reprezentanții armatei prezenți la discuții au invocat imposibilitatea rezistenței armate datorită situației militar-strategice pe continent și a lipsei de dotare a armatei. Decizia finală urma să-i aparțină Regelui Carol II, în condițiile în care Consiliul de Coroană avea un caracter pur consultativ.

Circar, Carol al II-lea cedează, dar se va asigura că poporul va fi informat de opțiunea sa pentru rezistență…Seara mai și notează în Jurnalul său: ˮOh! Ce zi îngrozitoare, de cumplită durere şi zi de absolută laşitate a unor români. Am ieşit din infernul zilei de astăzi moralmente zdrobit şi îmbătrânit cu 10 aniˮ.

S-au opus doar șase persoane a căror nume merită azi, la 80 de ani de la pierderea Basarabiei, amintite din nou:  Nicolae Iorga, Victor Iamandi, Silviu Dragomir, Traian Pop, Ştefan Ciobanu, Ernest Urdăreanu.                                            

Prin evacuarea de către România a Basarabiei a fost anexat la URSS, ilegal și prin amenințare cu forța, un teritoriu de 44.442 km pătrați și o populație de 3.190.000 locuitori, în marea lor majoritate români, iar prin evacuarea Bucovinei de Nord a fost anexat la URSS un teritoriu românesc de 5.220 km pătrați și o populație de 596.000 locuitori în majoritate români. Ocuparea Basarabiei și a nordului Bucovinei de către Armata Roșie a fost însoțită și de ocuparea abuzivă a ținutului Herța care nu aparținuse niciodată Rusiei țariste sau Austriei habsburgice, ci era un teritoriu  istoric al României.

Cea mai grea problemă care i se poate pune unui guvern- afirma Nicolae Iorga- este de cedare din teritoriul național. Tot cel mai mare istoric al României, Nicolae Iorga nota  “dacă nu suntem în stare să ne apărăm, să nu mai încurcăm lumea cu statul român. […] Ne batem, blestem pe noi dacă nu ne batem”

Nu ne-am bătut. Am cedat Basarabia fără luptă. De aici încolo poate fi doar blestem…