Brexitul dă mână liberă Germaniei în Europa. Asta crede lordul Michael Heseltine, fost vicepremier al Marii Britanii în timpul guvernării John Major.

„Germania a pierdut războiul, dar noi le dăm acum posibilitatea să influențeze Europa. Cred că e inacceptabil. (...) Nu vom mai avea posibilitatea să vorbim în numele Commonwealth-ului cu Europa. Americanii își vor muta atenția asupra Germaniei”. Dar lordul Heseltine nu este singurul care susține că Uniunea Europeană este dirijată de guvernul de la Berlin.

Politicianul și filosoful polonez Ryszard Legutko, vicepreședintele Grupului Conservator și Reformist din Parlamentul European, e de aceeași părere. A înfruntat-o deschis pe Angela Merkel în 2015 în timpul unei dezbateri la care cancelarul german s-a prezentat alături de președintele francez de la acea dată, Francois Hollande.

„Doamnă cancelar Merkel, v-ați petrecut primii ani din viață într-o țară comunistă. Și eu. Și îmi amintesc că în acele zile deloc fericite se spunea că sistemul comunist rezolvă curajos toate problemele pe care el însuși le creează. (...) A fost decizia dumneavoastră să suspendați regulile Schengen și să deschideți granițele Germaniei (pentru imigranți n.r.), apoi să le închideți din nou. Din câte știu, nu v-ați consultat cu alte guverne sau cu instituțiile europene. Dacă asta nu e o dovadă de dominație, ce e?”

Dincolo de aceste acuzații punctuale, se află o întrebare legitimă- ce putere are Germania în Uniunea Europeană? Un posibil răspuns dă Sir Paul Lever, fostul ambasador al Marii Britanii în Germania, în cartea sa „Berlinul stăpânește: Europa și calea germană”.

Deși are o carieră lungă de diplomat în spate, Lever nu se abține să facă declarații tranșante. „Forma pe care o are astăzi Europa (Uniunea Europeană n.r.) este produsul conducerii germane (...). UE și euro au adus Germaniei avantaje economice imense.”

Și asta nu e tot, cu un umor negru specific englezesc, fostul ambasador susține că „Germania modernă a demonstrat că prin mijloace politice poți obține avantaje pentru care odinioară trebuia să dezlănțuie un război.”

Cu alte cuvinte, după ce a pornit două războie mondiale pentru a deveni o putere mondială, Germania ar fi la un pas să-și atingă scopul prin soft power. O afirmație riscantă, pentru care însă Paul Lever are însă argumente. Și nu e vorba numai de faptul că fragila Grecie a fost nevoită să se supună reglementărilor germane pentru a fi ajutată să depășească teribila criză economică.

Lever susține că Germania și-a demonstrat hegemonia și umilind Marea Britanie. S-ar fi întâmplat cu ocazia nominalizării lui Jean Claude Junker la președinția Comisiei Europene. Potrivit lui Lever, atunci s-ar fi demonstrat că Franța și-a asumat rolul de vioară a doua în concertul german.

Admirator declarat al cancelarilor germani pe care i-a cunoscut în timpul lungii sale cariere, Lever nu se poate opri să nu tragă în cartea sa un semnal de alarmă cu privire la puterea germană.

"Ceea ce este ciudat este deschiderea totală a Germaniei față de o mai mare integrare europeană, însoțită însă de o reticență în a preciza ce ar putea însemna o astfel de integrare. Și mai e ceva, o prăpastie imensăîntre ceea ce spun ei despre Europa și modul în care se comportă în ea".