România devine o țară dominată de mentalități tribale. Poate părea o În care apartenența la un grup, de tip #rezist, sau pe invers face ca orice discuție rațională să devină inutilă. Pentru că dogma care domină grupul din care faci parte devine norma, singurul adevăr care poate fi spus. Așa se ajunge la o mentalitate toxică, tribală, ale cărei forme de manifestare sunt violente, de la urlet, la atac verbal, iar în media se construiesc cariere prin promovarea unor dezbateri în care ideile contrare sunt excluse din start.

O campanie de tip tribal vedem desfășurându-se de ceva vreme în legătură cu recursul compensatoriu. A devenit o banalitate să vezi la emisiunile de știri, de la ProTV la Digi 24, cum este umflat un caz de violență în care este implicat un deținut eliberat recent din închisoare. 

Construindu-se imaginea unui sistem în care cei răi din pușcărie sunt eliberați de cei răi din politică. Numai că la un moment dat nu mai știi cine sunt răii din politică și ce vor!

O parte susține că recursul compensatoriu este necesar pentru a împiedica condamnarea României la CEDO pentru condițiile din închisori. O abordare care era împărtășită și de Raluca Prună, fostul ministru al Justiției din guvernul Cioloș, numai că acum a trecut în tribul celălalt și ne transmite că nu ea este de vină, maxim a fost “tâmpită”:

”Pentru că ni se cerea o măsură compensatorie m-am gândit la această măsură. Nu am să vorbesc despre vinovații și dacă eu am fost tâmpită, Parlamentul condus de PSD - ALDE trebuia să fie mai deștept și să nu aprobe această lege”. Raluca Prună

Cam ăsta este nivelul dezbaterii publice. 

Numai că lucrurile stau puțin altfel. 

În primul rând, vreau să fiu clar: un deținut eliberat din închisoare va recidiva indiferent de momentul în care va ieși în societate, pentru că așa cum s-a demonstrat în numeroase studii, nu momentul este important, ci gradul de reintegrare socială. 

Deci, dacă după ieșirea din pușcărie acesta va continua să aibă o viață legată de lumea interlopă, la un moment dat va face o nouă infracțiune, care îl va întoarce în pușcărie.

Aceasta este esența cazului de la Mediaș, unde a fost o răfuială între interlopi, sau “pui de interlopi” cum îi numea presa locală. Victima, împreună cu un grup de tovarăși, s-a dus la masa celorlalți, ca să provoace scandal. Scandal tipic orașelor dominate de clanuri, care însă s-a terminat cu un omor. 

Reflectarea în mass-media a fost însă potrivit regulilor tribului din care făceai parte: victima a devenit un cetățean pașnic, iar agresorii, interlopi adevărați eliberați în baza recursului compensatoriu. Sau viceversa. 

Această campanie, cu conotații politice clare, duce la o radicalizare a opiniilor oamenilor, scoțându-ne din zona lumii civilizate, lăsându-ne la marginea Europei. Într-un trib sălbatic. 

De unde se poate vedea acest lucru? Din faptul că nimeni nu ne spune că într-un studiu realizat în 2014 de Departamentul de Studii Parlamentare şi Politici UE se arată că majoritatea țărilor din UE preferă avantajele economice şi sociale ale executării pedepselor neprivative de libertate pentru infracţiunile mai puţin grave în cazul condamnaţilor care prezintă un pericol social redus. 

Vorbim de Germania, Franţa, Marea Britanie, Belgia, Danemarca, Olanda, Finlanda, Italia, Cehia, Suedia, Irlanda, Portugalia, Croaţia. 

În Belgia, hotărârile penale cu suspendare şi probaţiune, aplicate pentru pedepse de până la 5 ani, la cele cu amendă ori cu munca în folosul comunităţii, pot suspenda toată pedeapsa ori doar în parte. 

În Franţa, suspendarea pedepsei se aplică pentru infracţiuni în care executarea acesteia în detenţie nu depăşeşte 5 ani. Termenul de încercare este de 18-36 luni. Instanţa poate stabilit măsuri de asistenţă. 

În Germania se aplică suspendarea pedepsei, dar sunt prevăzute mai multe variante pentru evitarea unei pedepse cu închisoarea. 

Toate aceste lucruri ar merita dezbătute cu calm, fără urlete și îndârjire. Într-o țară normală, veți spune unii dintre dumneavoastră.

Aveți dreptate, numai că acest lucru se întâmplă și în România. Chiar dacă vorbim de zone academice, unde discret, timid, în afara reflectoarelor din studiouri, se pun în discuție aceste aspecte. 

Ideea editorialului mi-a venit după ce am văzut că a apărut Revista de Practică Penitenciară Nr. 1/2019, în care unul din articolele semnate de dr. Gabriel Țica comentează datele globale ale raportului Global Prison Trends 2018, elaborat de Penal Reform International. Raport ce reflectă situația încarcerării la nivel mondial, dar și tendințele în materie de detenție. Un articol care merită citit în întregime, dar din care vă redau doar câteva aspecte. 

“Unele state consideră, în continuare, că o rată ridicată de încarcerare și utilizarea unor pedepse foarte lungi vor conduce la incapacitatea deținuților de a mai comite infracțiuni o vreme, deși nu există nicio probă concretă în acest sens. Din contră, un raport din 2017 al Open Philanthropy Project10 a concluzionat că astfel de măsuri sunt eficiente doar pe termen scurt, nu și pe termen mai lung.

Recomandarea 01: „Statele ar trebui să introducă o serie de modificări în plan legislativ și al politicilor, cum ar fi măsuri de prevenirea criminalității, extinderea măsurilor alternative la pedeapsa cu închisoarea, focalizarea pe noul rol al reintegrării sociale atât de către penitenciare cât și de comunitate, care să conducă la reducerea ratelor de încarcerare”.

Cam ceea ce ar face o țară europeană, cu politicieni împărțiți în partide cu ideologii diferite, nu în triburi însetate de răzbunare. 

Mai dau un citat:

“Soluția, pe termen lung, la supraaglomerarea închisorilor este reformarea politicilor și a legislației penale, prin utilizarea alternativelor la pedeapsa închisorii, așa cum este recomandată de Regulile Națiunilor Unite de la Tokyo15. Cu toate acestea, continuă să fie puse în aplicare soluții mai urgente, cum ar fi amnistiile și grațierile (Macedonia, Kuwait, Kenya și Nigeria). 

Dacă amnistiile și grațierile sunt soluții pe termen scurt, ele nu sunt sustenabile și pot, totodată, să erodeze încrederea populației în sistemul de justiție penală, cum s-a întâmplat în Cehia, în anul 2013 și în Burundi, în anul 2017(…)

Utilizarea măsurilor non-custodiale în etapa de dinainte de judecată și apoi post-condamnatorie este din ce în ce mai înțeleasă ca o modalitate eficientă de a reduce supraaglomerarea.

Recomandarea 02: „strategiile pentru supraaglomerare ar trebui să fie focalizate pe prevenirea criminalității, extinderea utilizării alternativelor la detenție și intervenții în politicile sociale care să promoveze o dezvoltare sustenabilă care să reducă sărăcia și inechitățile”.

Sună prea academic? Normal, este mult mai simplu să urli la un alt om care nu-i de acord cu tine, sau să scuipi un politician, decât să dezbați rațional o asemenea problemă.

Pentru că România devine o țară dominată de stilul dezbaterilor tribale. În acest sens mi se pare simptomatic comportamentul Digi 24 care deși face parte dintr-o societate condamnată pentru dare de mită, RCS-RDS, continuă să folosească apelativul “penali” atunci când se referă la alte persoane, necondamnate.

După cum știți, Tribunalul București a condamnat societatea RCS & RDS S.A. (filiala Societății din România – “RCS&RDS”) în legătură cu infracțiunea de spălare de bani, aplicând societății RCS&RDS o amendă penală de 1.250.000 lei. 

De asemenea, hotărârea Tribunalului București a dispus și confiscarea de la RCS&RDS a sumei de 3.100.000 Euro plus 655.124 lei și menținerea măsurii sechestrului dispusă inițial de DNA cu privire la două imobile deținute de RCS&RDS.

Răspunsul celor care proslăvesc lupta împotriva corupției este tipic: “Considerăm decizia Tribunalului București ca fiind profund injustă, incorectă și neîntemeiată. Soluția Tribunalului București nu este finală și nici executorie, o decizie finală în acest caz urmând a fi emisă de Curtea de Apel București.”

Deci Tribul Digi 24 are încredere în justiției sau nu? Că eu nu mai înțeleg nimic!