În Cazul „Luiza-Alexandra”, comportamentul anchetatorilor nu mai stă sub semnul vechilor complicități locale dintre autorități și rețelele infracționale, cu tot cu Gheorghe Dincă și acoliții săi. Ipoteza asta nu a stat în picioare decât până când cazul a plesnit, a devenit notoriu la nivel național, a provocat scandal, demisii și demiteri și a fost preluat de București. Dar, după ce a fost preluat, senzația de non-combat a anchetatorilor, de bâjbâială mimată, nu a dispărut deloc.

Cum este imposibil ca unul ca Gheorghe Dincă să-i fi dat la blat pe cei mai mari detectivi din țară, trebuie căutată o altă explicație pentru faptul că echipele de superprofesioniști ai anchetelor polițienești, așa cum am fost asigurați pe canale oficiale, se comportă la fel de bizar-prostește ca și trepădușii locali și par a avea mințile la fel de legate.

Dacă ignorarea unor piste cruciale de către anchetatorii locali putea fi pusă pe seama lenei, prostiei, nesimțirii nepăsătoare și chiar a pactizării cu mediul local infracțional, același comportament din partea șerlocholmșilor de la București este în măsură să ne lase cu gura căscată și să ne stârnească cu totul altfel de suspiciuni.

Cum ar fi aceea că așii descinși în Caracal manevrează ancheta nu către adevărul judiciar, ci către evitarea cu desăvârșire a unei ipoteze care își face loc pe zi ce trece. Aceea potrivit căreia Gheorghe Dincă, în niciun caz de unul singur - deloc un „lup singuratic”, așa cum se chinuie autoritățile să ne convingă -, se ocupa cu activități infracționale într-o rețea bine structurată.

Pista care ar indica un Dincă deraiat dintr-o rețea, care a luat-o razna și a trecut la crime demente, pare una evitată de anchetatori cu orice preț, inclusiv acela de a apărea drept niște incapabili caraghioși. Chiar nu există indicii și informații care să scoată ancheta din fundătura în care bate pasul?

Un fost ofițer de informații, specializat în protejarea obiectivelor militare de importanță deosebită, mi-a explicat că, încă din primul moment, acela în care la Pentagon, NATO și Departamentul de Stat s-au alăturat cele două substantive, „rachete” și „Deveselu”, toate serviciile de spionaj din lume cu interese strategice legate de baza din Oltenia au fost prezente în zonă. S-au văzut obligate să acorde o atenție de grad maxim amplasamentului de importanță planetară și personalului militar american supercalificat de acolo.

Își poate imagina cineva că GRU, serviciul de spionaj militar extern al Forțelor Armate ale Federației Ruse, spre exemplu, nu are „ilegali” prin preajma unui asemenea obiectiv de importanță vitală? Își poate imagina cineva că efective specializate în contraspionaj ale multor servicii de informații românești și ale Aliaților nu sunt și ele acolo, în vederea protejării unui asemenea obiectiv?

Dacă aceste efective prezente în zonă, cele ale contraspionajului, au scăpat situația contrainformativă din mână, ipoteză greu de crezut, înseamnă că trebuie să-și reia pregătirea de la nivelul de școală generală. Ele sunt acolo pentru a contracara doi vectori cu care nu este de glumit: spionajul militar rusesc și terorismul.

Exclud fără să stau prea mult pe gânduri ipoteza potrivit căreia într-o asemenea zonă s-ar putea desfășura activități infracționale, fără ca aceste structuri să poată interveni în cazul în care ele s-ar transforma într-un pericol pentru obiectul militar. Mai mult decât atât, am informații certe că serviciile de informații prezente în zonă au transmis anchetatorilor toate datele și informațiile pe care le dețineau, unele dintre ele de o relevanță deosebită.

Cum nu ne putem imagina nici că anchetatorii, procurorii, polițiștii, experții și care or mai fi implicați în caz, au învățat carte precum elevii Școlii de Poliție Vasile Lascăr din Câmpina, care au fost descoperiți de Brigada de Combatere a Criminalității Organizate Ploiești că dețin și consumă „substanțe cu efecte psiho-active”, oricât ar fi de greu de crezut, nu mai rămâne decât o ipoteză.

Aceasta arată că Dosarul „Caracal” poate fi rezolvat, are cine să-l rezolve, dar este lăsat în bălteală din motive electorale.

Unul ar fi deschiderea pârtiei pentru candidatura unchiului uneia dintre victime, Alexandru Cumpănașu, la alegerile prezidențiale din acest an. Una lipsită de șanse, dar importantă din perspectiva influențării intrării în turul II, pentru că ea va mușca exact din electoratul lui Klaus Johannis. O parte dintre cei care l-au votat pe actualul președinte, în ideea că „este neamț, dom`le, va face ordine cu legea în mână”, în special cei care cred că prinderea sau neprinderea unui criminal mai depinde și de altcineva, în afară de anchetatorii enumerați în Codul de Procedură Penală, ar putea cădea în această plasă.

Dacă o fac, să o facă sănătoși, dar să fie conștienți că va fi în folosul lui Dan Barna, ajutat astfel să intre în turul II. Și să mai țină cont de ceva: Dan Barna nu este nimic altceva decât unul dintre chipurile nou apărute în urma operației estetice pe care Gruparea Coldea și-a făcut-o.