Italienii şi românii se pregătesc astăzi să-şi condamne în mare grabă frica. Nicolae Romulus Mailat se va afla în faţa sentinţei judecătorilor italieni, în cazul uciderii Giovannei Reggiani. La un an fără o zi de la începutul unui caz în care există destule mistere, Procuratura italiană a cerut închisoare pe viaţă pentru Mailat. Punctul de sprijin: declaraţia Emiliei Neamţu, martorul-cheie care n-a fost chemat la proces şi cu posibile probleme psihice la activ.

Omor deosebit de grav, tâlhărie şi agresiune sexuală. Acestea sunt acuzaţiile pentru Mailat. În faţa lor, inculpatul a spus ieri că se simte „un ţap ispăşitor“ pentru toate delictele comise de români în Italia. „Nu am cuvinte, mă încredinţez dreptăţii divine. Nu am vrut să spun nimic în timpul procesului pentru că am înţeles că ar fi inutil. Vor cu orice preţ un vinovat pentru o infracţiune atât de gravă şi cred că eu am avut ghinionul să fiu ales ţap ispăşitor“, a spus Mailat.

Încă de la început, fotografia lui Mailat cel nebărbierit şi ciufulit, cu geaca desfăcută, a devenit simbolul urii. Într-o schemă primitivă, antagonică, de o parte s-ar afla italienii sătui de „cotropitorii“ români. De cealaltă – românii de bine care nu vor să „fiarbă“ în aceeaşi oală cu infractorii şi vor să-şi vadă de noua lor viaţă, în Peninsulă. O poveste veche cu mai multe adevăruri. Iar dincolo de aceste adevăruri sunt politicienii, cei care au speculat cum au putut mai bine momentul. Dreapta italiană a mirosit potenţialul electoral în prag de alegeri, propunând o serie de legi dure, iar câţiva politicieni de la noi s-au transformat în apărători supremi ai românilor aflaţi în afara graniţelor.

La un an distanţă de la şocul româno-italian denumit „Cazul Mailat“, Evenimentul zilei începe un serial despre împrejurările şi faptele ce au transformat o crimă în problemă naţională.

INTERVIU

„Avem un martor protejat, iar poliţia nu ştie unde este“

Există un om care crede că niciun fir de păr, nicio picătură de sânge nu-l incriminează pe Romulus Mailat. Din cabinetul său luxos, de pe scaunul cu spătar frumos lucrat, avocatul acestuia, Piero Piccinini – cumnatul unei românce -, vorbeşte relaxat despre un caz care ţine, de un an, în priză televiziunile şi ziarele din Italia şi România. Aproape nicăieri, în afara acestui cabinet, nu există dubii serioase în legătură cu numele autorului crimei din Tor di Quinto. O întrebare pare să-l macine însă pe Piccinini: ce se va întâmpla dacă „o justiţie solidă“ va ignora certitudinile presei şi îl va considera pe Mailat nevinovat? Nu prea pare a dori să ştie răspunsul, oricât ar vrea să câştige cazul.

„Am apărat 200-300 de români“

EVZ: Apăraţi un om condamnat deja de opinia publică…
Piero Piccinini:
Este foarte greu. Dar eu cred că o justiţie solidă este în stare să ignore ceea ce massmedia a spus. O justiţie slabă nu.

Aţi mai avut vreun caz atât de dificil?
Da. Nu atât de importante pentru media, dar am avut destule cazuri de omor.

Este prima dată când apăraţi un român?
(Zâmbeşte) Am apărat până acum 200-300 de români. Alţii au fost ruşi, ucraineni, albanezi. Şi italieni, desigur.

Să vorbim puţin despre „Cazul Mailat“. Sunt câteva probleme la care presa s-a referit. (râde) De ce nu vorbeşte nimeni în acest caz? Martorul acuzării, Emilia Neamţu, se află în România şi susţine că nimeni nu i-a spus de proces. Nici cei din tabără n-au fost interogaţi decât la început.
Asta e problema centrală. Emilia Neamţu este un martor foarte, foarte dificil. Eu cred că, dacă ar fi fost din nou audiată, în tribunal, era posibil să iasă la iveală multe contradicţii. Cred că înţelegeţi bine că, din acest motiv, procurorul n-a fă- cut toate eforturile pentru a o aduce pe Emilia Neamţu în Italia. Consider că e cu atât mai straniu cu cât Emilia Neamţu e un martor protejat de poliţie, iar poliţia nu ştie unde este.

„Nu există proba de sânge incriminatoare“

Presa din România a găsit-o foarte simplu. Se află în Avrig…
Pe Strada Unirii. Ştiu (râde). Procurorul îşi face treaba. Hotărârea îi aparţine. E adevărat ce spuneţi: n-a fost audiat nimeni din tabără. Numai Lingurar Tiberian a fost interogat. Cred că aici problema principală e următoarea: în prima zi a fost găsit Mailat şi totul părea clar. Şi n-au fost făcute destule cercetări în ceea ce priveşte cazul ăsta. Când şi-au dat seama că lucrurile nu sunt atât de simple pe cât păreau la început, era deja prea târziu. Tot ce are acum Procuratura este Mailat. Şi astăzi trebuie să facă procesul cu el. Dar problema rămâne, contradicţiile rămân, sunt multe întrebări care n-au răspuns.

Care sunt aceste contradicţii?
Cea mai importantă: nu există nicio probă care să demonstreze că Mailat a fost în contact cu doamna Reggiani. Nu există sânge, nu există urme de piele, de păr, lichide biologice, absolut nimic. Dacă a ucis-o Mailat, ceea ce eu nu cred, înseamnă că n-a atins-o, probabil. Iar lucrul acesta este imposibil.

Cât rău şi cât bine v-a făcut acest caz? Mă refer la posibile ameninţări, pe de o parte, şi la beneficii de imagine, pe de alta.
N-am fost ameninţat. Au fost unele articole pe internet în care am fost criticat că apăr un român. Mi s-a spus că sunt nebun, mi s-a spus să-mi fie ruşine că-l apăr pe Mailat. Probabil este vorba de persoane care nu-şi dau seama care este rolul avocatului. Ameninţări însă nu, şi nici n-am fost influenţat de nimeni.

Au fost voci care au spus că sunteţi italian şi că, prin urmare, nu puteţi fi corect într-un asemenea caz.
Fratele meu este căsătorit cu o româncă şi trăieşte în România. Puteţi judeca singuri dacă sunt sau nu corect.

„Fără condamnare, problema românilor se va agrava“

Cum se simte Mailat acum?
Mailat este foarte aşezat, la locul lui. Este incredibil. Este mai mult decât calm, este un om aşezat, acesta e cuvântul. Te uiţi la el şi nu poţi să înţelegi. În experienţa mea n-am întâlnit o persoană acuzată de omor aşa de calmă ca Mailat. E amabil cu avocatul său, cu traducătoarea, cu toate persoanele din preajmă. Şi mulţumeşte mereu că e apărat. Iar asta e foarte ciudat, pentru că persoanele aflate într-o asemenea situaţie ajung la punctul în care strigă: „Faceţi ceva să ies de aici!“.

S-au liniştit lucrurile în Italia de când nu se mai scrie atât despre Mailat?
Da. Problema există, dar e puţin mai linişte. Opinia publică aşteaptă să fie condamnat. Ce se întâmplă însă dacă nu va fi condamnat? Asta-i dificultatea apărării. Dacă nu va fi condamnat, problema românilor se va agrava.

"Mailat face parte dintr-o generaţie de criminali, care vine din România, a trăit în regimul ceauşist şi s-a trezit în lumea liberă. A intrat în Europa cu fărădelegile cu care era obişnuit şi cu propriile reguli.", forumist al publicaţiei, italiene „La Repubblica“

REPORTAJ

Un an mai târziu: călătorie cu români spre gara din Tor di Quinto

Să coborâm, dracului, odată! În această secundă a după-amiezii de sâmbătă, toată lumea adunată în vagonul jegos cu drum spre Viterbo, undeva la nord de Roma, pare să aibă acest gând pios. O să ieşim din tubul mirositor, la soare, după aceea o să vină o staţie şi apoi alta, până coborâm. E plin de români.

Undeva în mijloc se desfăşoară o scenă frumoasă, pe care orice om de bine trebuie s-o ţină minte: o italiancă elegantă lasă loc unei ţigănci cu un plod în braţe, ce urlă de mama focului. De vreo cinci minute, de când s-a ridicat, italianca ascultă înjurăturile duioase ale ţigăncii către copil cu un fel de adoraţie. Să coborâm, dracului, odată! A trecut abia o staţie.

Românii se văd, ca întotdeauna. Sunt în grupuleţe, cu tricouri şi flanele fistichii. Pe care scrie mare numele vreunei echipe de baseball sau al unei universităţi.

Căutând ceva ce nu se arată încă

Unul dintre ei se aşază alături, îşi scarpină degetele de parcă ar zgâria carton. Îi face semn din cap unuia dintre însoţitorii săi, rămas lângă uşă, că mai e un loc liber alături. Însoţitorii râd de el, nu se ştie de ce. Până la urmă încă un român se hotărăşte să se aşeze. Acum sunt doi români care stau faţă în faţă, fără să zică ceva. Studiază, fiecare în parte, o domnişoară cu balerini strălucitori ce ascultă pierdută manele, cu telefonul la obraz. Lângă ei, o italiancă, femeie în vârstă, se uită pe toate geamurile, căutând ceva ce nu se arată încă.

Românii ar fi trebuit să ajungă la 4 şi 15 minute la un grătar, deja sunt în întârziere. Jack s-a dus să ia carne şi e îndemnat prin telefon: „Hai, măi, berbecule, mişcă-te odată!“. Se iau în râs unii pe alţii cu măsură. E fericirea lor şi nu poate veni nimeni până în Italia, să urce în trenul ăsta şi să le-o ia.

Gara închisă şi câmpurile goale

Între timp, frica bătrânei italience s-a transformat în groază: nu ştie dacă staţia ei n-a trecut deja. Nu mai poate şi-l întreabă pe unul dintre români, care-i spune că mai e până la Saxa Rubria, şi femeia se linişteşte brusc. Îl întreabă pe „salvatorul“ ei dacă e din Roma. „Nu, din periferie“. Rămân să vorbească despre trenurile din Roma, care circulă rar de tot. Probleme de organizare.

Staţia Tor di Quinto, unde în urmă cu un an se înghesuiau camere de luat vederi, poliţişti, ziarişti şi localnici, toţi oripilaţi de un eveniment ce până atunci păruse, poate, de neimaginat, nu mai există momentan. A intrat în lucrări de modernizare. Cel mai bine e să cobori la Due Ponti şi de acolo să o iei pe jos, pe Via di Tor di Quinto.

Acum un an, la ora asta, câmpul care se arată undeva în stânga ar fi răsunat de fiare vechi şi mămăliga ar fi fiert în ceaune, lângă barăcile ţiganilor. Un eveniment urât îi ţine acum pe ţigani departe de câmp, de gară şi de fierul vechi. Pe unii şi de Italia. La două zile după nebunia cu Mailat, care locuia aici, italienii au demolat mai întâi barăcile, apoi au arat locul. Iar Tor di Quinto s-a reîntors pe harta Italiei.

Procurorii cer închisoare pe viaţă pentru Mailat

Români, audiaţi prin videoconferinţă în cazul Mailat

Citiţi şi "Infractori romani arestati in Italia"

"Romani pedepsiti pentru crima"

"Retele de infractori romani, anihilate in Italia"

"Tabara de Rromi din Italia, incendiata"

"Rromi, ucisi la Milano"

"Tiganii romani, somati de extremisti"

"Romanca arestata in Sicilia pentru trafic de carne vie"

"Roman acuzat de uciderea a doi batrani italieni"

"Doina Matei, romanca arestata la Roma: "Am vrut sa ma apar"

"Surprize in cazul "Umbrela ucigasa"

FILMUL EVENIMENTELOR

La un an de la comiterea crimei din Tor di Quinto, EVZ reconstituie şirul faptelor ce au bulversat relaţiile româno-italiene

> 30 octombrie 2007, ora 20.30. Trenul care circulă spre nordul Romei opreşte în Gara Tor di Quinto. Giovanna Reggiani, o italiancă în vârstă de 47 de ani, soţie de amiral, coboară fără să-şi dea seama că este urmărită de un bărbat care era lângă ea, pe scaun. Pe drumul care iese din gară, în apropierea unei tabere de romi, bărbatul o acostează, o duce într-o baracă improvizată, îi ia geanta, o loveşte puternic, în mod repetat, cu o bâtă. Apoi o cară la câteva zeci de metri distanţă şi o abandonează într-un şanţ.

Incidentul este observat de românca Emilia Neamţu, care îl alertează pe şoferul autobuzului 32, ce trece prin zonă. Acesta anunţă la rândul său poliţia şi ambulanţa. Suspectul indicat de Emilia Neamţu, Nicolae Romulus Mailat, în vârstă de 24 de ani, este arestat la câteva ore după aceea. Asupra lui s-ar fi găsit geanta şi câteva haine ale victimei. Totodată, Mailat ar fi fost murdar de sânge şi ar fi avut zgârieturi pe mâini.

„Acţiuni coordonate şi imediate“

> 31 octombrie 2007. Consiliul de miniştri din Italia se reuneşte în regim de urgenţă pentru a discuta despre situaţia creată după comiterea crimei. Miniştrii italieni decid în unanimitate să transforme în decret proiectul de Legi ale Siguranţei, aprobat cu o zi înainte de guvern. Una dintre prevederi este aceea că prefecţii pot decide expulzarea străinilor consideraţi periculoşi, măsură aflată până atunci doar în puterea ministrului de interne. Ulterior, premierul italian de la acea vreme, Romano Prodi, îi cere telefonic omologului său român „acţiuni coordonate şi imediate“ în cadrul colaborării împotriva criminalităţii.

Prezent la o emisiune de pe postul B1, preşedintele Băsescu îşi exprimă speranţa ca măsurile să nu fie îndreptate împotriva românilor, ci împotriva celor care săvârşesc infracţiuni.

> 1 noiembrie 2007, ora 19.34. Giovanna Reggiani moare în urma unui stop cardiac, imediat după ce medicii de la Spitalul Sant’Andrea din Roma constataseră că nu mai avea activitate cerebrală. Examinarea medico-legală preliminară arată că femeia a suferit o traumă craniofacială care a provocat o hemoragie craniană ce a dus la comă. În schimb, medicii constată că nu există nicio urmă externă de viol, cum se crezuse până la acel moment. Legiştii aşteaptă însă rezultatele analizelor de laborator.

> 2 noiembrie 2007. Tabăra de romi din Tor di Quinto este demolată de autorităţile italiene, la doar două zile după crimă.

> 3 noiembrie 2007, ora 11.00. Încep funeraliile italiencei, la Basilica Cristo Re din Roma. Participă câteva mii de persoane, printre care şi oficiali italieni.

> 4 noiembrie 2007. Gheorghe Neamţu, fiul principalei martore, este identificat de poliţiştii de frontieră în timp ce se întorcea în ţară, prin Vama Borş. El fusese dat în urmărire generală pentru furt calificat, urmând a ispăşi trei ani de închisoare.

Martor al acuzării cu „tulburări de personalitate“

> 5 noiembrie 2007. Familia lui Mailat şi câţiva apropiaţi ai acestuia se întorc în România, de teamă că ar putea fi victime ale agresiunilor din partea extremiştilor italieni. În această vreme, la Penitenciarul Regina Coeli, din Roma, Mailat îi spune avocatului Piero Piccinini, numit din oficiu, că nu a făcut decât să-i smulgă geanta femeii. Suspectul este ţinut la izolare, din cauza ameninţărilor cu moartea primite de la alţi deţinuţi. În aceeaşi zi, guvernul român se întâlneşte într-o şedinţă de urgenţă, pentru a stabili măsuri care să-i protejeze pe cetăţenii români aflaţi la muncă în Italia, pe fondul tensiunilor tot mai mari.

> 8 noiembrie 2007. Apărarea lui Mailat constată că martora acuzării, Emilia Neamţu, a fost internată în urmă cu doi ani la Spitalul de Psihiatrie „Gheorghe Preda“, din Sibiu, fiind tratată pentru „sindrom disociativ cu tulburări de personalitate“.

Măsuri împotriva imigranţilor ilegali

> 12 noiembrie 2007. Emilia Neamţu confirmă, în faţa judecătorului Claudio Mattioli, mărturia care-l incriminează pe Romulus Mailat.

> 4 decembrie 2007. Deşi în primă fază declară că n-a fost cu Mailat pe peronul gării din Tor di Quinto, Gheorghe Neamţu recunoaşte, după ce i se spune că a fost surprins de camerele de supraveghere din gară. Este sigur, în schimb, că nu Mailat este autorul crimei.

> 18 ianuarie 2008. Magistraţii italieni îl cercetează în acest caz pe Gheorghe Neamţu, în urma informaţiilor furnizate de Mailat. Potrivit acestuia din urmă, Neamţu ar fi fost autorul crimei.

> 22 ianuarie 2008. Parchetul Tribunalului Bucureşti anunţă că au descoperit la o persoană din judeţul Sibiu telefonul mobil furat de la Giovanna Reggiani în timpul agresiunii din Tor di Quinto.

> 21 mai 2008. Noul guvern italian, condus de Silvio Berlusconi, adoptă în prima şedinţă pachetul de măsuri de siguranţă referitor la imigranţii ilegali. Potrivit documentului, cetăţenii din Uniunea Europeană care nu au un venit minim legal şi o locuinţă decentă urmează a fi expulzaţi, iar folosirea copiilor pentru cerşetorie este considerată infracţiune şi se pedepseşte cu închisoare de până la trei ani.

> 27 iunie 2008. Are loc premiera operetei „Miracolo a Milano“, compusă de Giorgio Batistelli şi inspirată din valul de panică instalat în Italia după crima din Tor di Quinto. Anterior, autorul spusese despre piesa sa că este „o parabolă despre oamenii izolaţi, fie că este vorba despre cei care trăiesc pe lângă linii de tren sau sub poduri, în Italia, fie despre italieni în ansamblu“.

EFECTE COLATERALE

Nomazii, amprentaţi

Una dintre cele mai controversate măsuri privind imigraţia – campania de amprentare a nomazilor declanşată de cabinetul Silvio Berlusconi – a fost declanşată în iulie. Până pe 15 octombrie, au fost culese informaţii despre aproximativ 10.000 de romi. După declanşarea acţiunii, autorităţile italiene au venit cu un anunţ care să le pună la adăpost de acuzaţiile de discriminare: toţi cetăţ enii italieni vor fi amprentaţi, de asemenea, în următorii doi ani, iar amprentele vor fi tipărite pe cărţile de identitate. Guvernul italian n-a fost însă ferit de replicile dure ale opiniei publice din România. Premierul Călin Popescu-Tăriceanu a transmis la jumătatea lunii iulie, prin intermediul Ambasadei României la Roma, îngrijorarea cu privire la conţinutul deciziilor guvernului italian privind siguranţa publică.

PROCESUL

„Ne-am dat seama că nu va supravieţui“

> 25 septembrie 2008.
Are loc prima înfăţişare în faţa celei de-a treia Curţi cu juri. Nicolae Romulus Mailat este judecat pentru omucidere, jaf şi viol. Înfăţişarea acuzatului este total schimbată faţă de cea din noaptea arestării. Îi sunt prezentate acuzaţiile, după care sunt citaţi şoferul de pe autobuzul 32 şi infirmierii de pe ambulanţa care a venit la locul faptei.

> 1 octombrie 2008. Emilia Neamţu, martora aflată teoretic sub protecţia autorităţilor italiene, este descoperită de ziariştii români în Avrig. Locuieşte la câteva sute de metri de familia lui Mailat.

> 8 octombrie 2008. Sunt audiaţi membrii echipajului ambulanţei care i-au acordat primul-ajutor Giovannei Reggiani. Aceştia declară că, în momentul în care au ajuns la intervenţie, victima nu purta lenjerie intimă, avea un sân descoperit, pantalonii erau desfăcuţi, lipsea un pantof, iar nasturii cămăşii erau rupţi. „Era în comă şi pe faţă se vedeau urmele multor lovituri. Am luat-o imediat, dar ne-am dat seama că nu va supravieţui“, au declarat angajaţii serviciului de ambulanţă.

> 22 octombrie 2008, ora 11.00. Doi martori, soţ şi soţie, audiaţi prin videoconferinţă la Alba-Iulia, susţin că nu cred că Mailat ar fi autorul crimei. Cei doi sunt din Avrig şi erau vecini cu Mailat atât în localitatea din care acesta provine, cât şi în tabăra de barăci din Roma.

> 28 octombrie 2008, ora 13.00. Procurorul italian Maria Bice Barborin cere condamnarea la închisoare pe viaţă a lui Romulus Mailat, pentru infracţiunea de omor de gradul I. Anchetatorul pune accent, în susţinerea cererii, pe declaraţia Emiliei Neamţu, cea care afirmă că l-a văzut pe Mailat în timp ce căra în spate trupul Giovannei Reggiani. Instanţa anunţă că decizia finală va fi luată în cursul zilei următoare.

Corespondenţă din Roma