La Jocurile Olimpice de la Stockholm, din 1912, au participat trei sportivi japonezi. Unul dintre ei a fost Shinzo Kanakuri, alergător la maraton.
Kanakuri a ajuns în capitala Suediei după o călătorie care a durat 18 zile, mai întâi cu vaporul și apoi cu trenul Transsiberian.
A avut nevoie de 5 zile pentru a se recupera.
În ziua cursei de maraton, era excesiv de cald: cel puțin 30 de grade la umbră. Alergătorii, cu capetele acoperite de batiste înnodate la colțuri, formau un pluton compact.
Shizo Kanakuri a luat startul, la fel ca toți ceilalți, însă nimeni nu l-a mai văzut trecând linia de sosire.
Căldura a făcut să abandoneze pe parcurs 32 de concurenți, mai bine de jumătate din totalul de 60. S-a înregistrat chiar și o dramă: favoritul portughez Francisco Lazaro s-a prăbușit la kilometrul 30 și a fost dus imediat la spital în stare gravă.
„Meningită din cauza soarelui”, a stabilit șeful clinicii care s-a ocupat de alergător. I s-au făcut injecții cu apă sărată, starea sa s-a ameliorat, însă la scurt timp a început să delireze și să schițeze mișcări ca și cum ar fi alergat.
Pe 15 iulie, Lazaro a murit la ora 6.20. Avea doar 21 de ani.
Șocul tragediei a fost enorm. „A murit la fel ca soldatul de la Marathon”, a titrat presa portugheză, „luptând ca un erou să își îndeplinească datoria.”
Născut pe 20 august 1891, Shizo Kanakuri avea aproape aceeași vârstă ca Francisco Lazaro. Se spera că nu a avut și aceeași soartă, deoarece, după cursă, nu s-a găsit nici urmă de el.
Citiți continuarea în Evenimentul Istoric.
Recomandările noastre
