Adaugă-ne ca sursă preferată în Google
Urmărește-ne pe Google News
Din cuprinsul articolului
Prima medalie olimpică românească a fost la JO Paris 1924. A fost o medalie de bronz obținută de echipa națională de rugby. Aveau să treacă 12 ani până la un nou succes olimpic românesc, primul argint. Va fu obținut la Jocurile Olimpice de la Berlin la data de 16 august 1936.
Eroul poveștii a fost un ofițer român de cavalerie, iar competiția a fost una hipică. A avut un destin tragic, murind la puțin peste un deceniu de la uriașa performanță. Mult timp, victoria lui s-a pomenit în șoaptă și doar în statistici nedestinate publicului.
Asta, pentru că acest prim argint românesc a fost obținut la Jocurile Olimpice de la Berlin din 1-16 august 1936. Au fost jocurile organizate de Germania Nazistă, păcălind presa internațională. Și, evident, după 1945, nu era motiv de laudă că eroul român a fost felicitat chir de Hitler care i-a oferit și un cadou. Asta, pentru că Hitler a forțat victoria unui german.
Sursa foto: Peakpx
Primul argint olimpic și drumul până la el
Primul argint românesc a fost performanța locotenentului Henri Rang. Se născuse la Lugoj, pe 8 iunie 1902. A urmat cursurile Școlii de Cavalerie din Târgoviște. A concurat la mai multe competiții hipice în intervalul 1932-1938. Anterior Olimpiadei de la Berlin, cel care a câștigat primul argint olimpic românesc a concurat la Paris și la Nisa.
După Berlin, a concurat la Varșovia și Londra. A fost în generație cu un alt călăreț celebru, Felix Țopescu, tatăl celebrului Cristian Țopescu. Cei doi, în 1937, la Londra au câștigat, cu ocazia încoronării Regelui George VI, două trofee importante. Rang a cucerit Challenge Cup iar Țopescu, Trofeul Daily Mirror.
După succesul olimpic din 1936, locotenentul Henri Rang a primit pentru primul argint olimpic românesc, Premiul Național pentru Sport din partea autorităților din România.
Jocurile Olimpice 1896. Sursă foto: Wikipedia
Primul argint românesc trebuia să fie de fapt un aur olimpic
Deși Hitler dăduse legile rasiale deja în 1935 (Legile de la Nurnberg), în vara lui 1936, cumva persecuțiile anti-semite fuseseră încetitinite. Dispăruseră din zonele frecventate de presa străină, afișele antisemite. Hitler era deja furios pe faptul că începând din 3 august 1936, la atletism, patru medalii au fost obținute de atletul din SUA Jesse Owens. Acesta era afro-american. Hitler a refuzat de patru ori să vină să îi ofere medalia.
Jocurile Olimpice de la Atena. Sursă foto: Wikipedia
Acest amănunt a fost necesar pentru a înțelege de ce Hitler a forțat ulterior nota, pentru a avea olimpici germani. Proba hipică de sărituri peste obstacole a avut 54 de participanți din 18 țări. Până în ultima zi a Jocurilor Olimpice, nu s-a decis câștigătorul. A fost nevoie de o probă de baraj, pe 16 august 1936. Concurau călărețul olimpic Kurt Hasse (călărind calul Tora) și călărețul olimpic român Henri Rang (călărind calul Delfis).
100 000 spectatori au asistat la ceea ce s-a numit „Cupa Națiunilor”. Cursa cu obstacole a fost una strânsă. Atât Hasse cât și Rang au atins câte un obstacol. Neamțul a terminat competiția în 59,2 secunde, românul în 1 minut și 12,8 secunde. S-a scris că ar fi fost o viciere voită de rezultat, evident cronometrul fiind în mâna oamenilor lui Hitler. Hitler i-a oferit o dată cu medalia de argint, lui Henri Rang și o motocicletă Zündapp cu ataș. Această marcă era fabricată de o companie din Nurnberg care a produs motociclete în intervalul 1919-1984.
Jocurile Olimpice 1900. Sursă foto: Wikipedia
Sfîrșitul tragic
Campionul care a adus primul argint olimpic românesc a avut un destin tragic. Ca ofițer, a servit în mai multe regimente de cavalerie. A fost cooptat și la Școala de Ofițeri de Cavalerie, unde studiase chiar el. A supraviețuit celui de Al Doilea Război Mondial. A servit și în Regimentul 1 „Roșiori” din Lugoj. A avansat constant în cariera militară până la gradul de maior în 1946.
Destinul campionului avea să se curme brusc. La Iași, înainte de Crăciunul anului 1946, maiorul Henri Rang își conducea motoclicleta primită la Berlin în 1936. A făcut un accident grav. A fost internat în spital, la Iași. Din păcate, pe fondul rănilor grave, el a decedat la 25 decembrie 1946. Avea 44 de ani. Nu știm ce s-ar fi întâmplat dacă supraviețuia abolirii monarhiei și epurărilor din Armata Română, făcute de noul regim comunist republican la ordinul sovieticilor. Simpla amintire a faptului că a fost felicitat chiar de Hitler sau că a primit un cadou de la el i-ar fi adus neplăceri mari.
Recomandările noastre
