La 29 iunie: „trupe sovietice motorizate au pătruns în Herța,  unde au ucis un căpitan, un sublocotenent și mai multe persoane, instalând 17 care de luptă în oraș și înaintând cu 11 km peste linia de demarcație”.

„La Seletin au refuzat evacuarea materialului. Între Suceava și Siret, care de luptă bolșevice au atacat artileria în marș”.

„În urma ocupării Herței de către trupele rusești, România a protestat cerând ca această regiune, ce făcuse totdeauna parte din trupul Moldovei, să‑i fie înapoiată.

Sovietele au răspuns, la 4 iulie 1940, Legațiunii noastre din Moscova, printr‑o notă verbală cu următorul conținut: Cererea autorităților române, cu privire la frontiera trasată la început nu este acceptată de către organele sovietice competente”.

În aceeași zi, Legațiunea Română din Moscova primește încă un Memoriu cu următorul text:

„Considerațiunile, în legătură cu trasarea unei linii de frontieră între URSS și România, expuse în Memoriul anexat la scrisoarea din 1 iulie a Domnului Ministru al României nu are nici o bază, întrucât noua frontieră româno‑sovietică în regiunea Herța este trasată în deplină conformitate cu  harta anexată la propunerile guvernului sovietic în 26 iunie a.c.”.

În aprilie 1941, domnul Gafencu, ministrul României la Moscova, a pus din nou în discuție problema frontierei din ținutul Herța.

Vîșinski a refuzat să recunoască dreptatea argumentelor românești.

În timp ce se încerca retragerea trupelor rusești din Herța, acestea „încercau zilnic să schimbe linia de demarcație din nordul Moldovei și sudul Bucovinei, ocupând porțiuni noi”.

De exemplu: „La 6 august, când Sovietele au încercat să schimbe linia de demarcație în comuna Vicovul de Sus, județul Rădăuți, și s‑au retras numai la intervenția grănicerilor români”; la 9 august, „trupele rusești au vrut să traseze o nouă linie de demarcație în sectorul Siret‑Tereblecea, Sinăuții de Jos, Dersca”.

Citește toată POVESTEA pe Evenimetul Istoric