Adaugă-ne ca sursă preferată în Google
Urmărește-ne pe Google News
Din cuprinsul articolului
România și Turcia au construit sisteme de asigurare a locuințelor care pornesc de la aceeași idee: o poliță obligatorie, separată de asigurarea facultativă, destinată protecției financiare în fața unor dezastre majore și administrată printr-un mecanism specializat.
Rezultatele sunt însă foarte diferite.
În Turcia, datele DASK comunicate în august 2026 indică 11,7 milioane de locuințe asigurate și un grad de acoperire de 58%. În România, la 31 august erau active 2.526.634 de polițe PAD, raportate la un fond locativ de 10.122.333 de locuințe. Gradul de cuprindere era de 24,96%.
Procentele nu sunt perfect comparabile, pentru că universul de locuințe căruia i se aplică obligația diferă între cele două țări. Dar diferența de peste două ori între gradele de acoperire ridică o întrebare relevantă: ce face diferit sistemul turcesc?
Un răspuns se găsește nu în produsul de asigurare în sine, ci în momentele în care proprietarul este obligat să demonstreze că are polița.
În Turcia, asigurarea este verificată inclusiv când se schimbă contractul de curent sau de apă
DASK, instituția care administrează asigurarea obligatorie împotriva cutremurelor în Turcia, a apărut după seismul devastator din Marmara din 1999.
Polița obligatorie acoperă daunele materiale produse de cutremur, precum și incendiul, explozia, alunecarea de teren și tsunamiul atunci când acestea sunt consecințe directe ale unui seism. Sistemul se aplică în principal locuințelor din zonele aflate în limite municipale, existând și categorii exceptate, printre care anumite locuințe din zone rurale.
Diferența interesantă față de România apare la controlul obligației.
Legea turcă prevede verificarea poliței la operațiunile de carte funciară, la contractele pentru apă și electricitate și la creditele pentru locuințe. În cazul unui nou contract de electricitate sau al schimbării titularului, procedura nu poate fi finalizată înainte ca existența asigurării să fie confirmată. Reguli similare există pentru alimentarea cu apă.
Asta înseamnă că proprietarul poate întâlni obligația în mai multe momente din viața aceleiași locuințe: când cumpără, când vinde, când contractează un credit, când se mută sau când schimbă titularul unui serviciu de utilități.
Nu doar numărul punctelor de verificare contează, ci și frecvența cu care ele apar.
România a introdus propriul punct de control la Cartea Funciară
România are, la rândul său, mai multe mecanisme prin care obligația PAD poate fi verificată.
Una dintre schimbările importante a intrat în vigoare la sfârșitul anului 2023, odată cu modificările aduse Legii 260/2008. Verificarea existenței PAD a fost introdusă pentru operațiunile relevante din Cartea Funciară.
Efectul s-a văzut puternic în anul următor.
Portofoliul a crescut în 2024 cu 295.073 de polițe, aproximativ 14%, iar gradul de cuprindere a urcat de la 21,21% la aproximativ 24%. Pool-ul de Asigurare Împotriva Dezastrelor Naturale, care folosește în prezent identitatea PADROM, notează explicit în raportul financiar pentru 2024 că majorarea semnificativă a portofoliului a fost determinată în special de introducerea punctului de verificare de la Cartea Funciară.
Este una dintre cele mai interesante asemănări cu experiența turcească: transformarea unei obligații generale într-o verificare legată de o procedură concretă a coincis cu una dintre cele mai importante creșteri ale portofoliului PAD din ultimii ani.
România are și alte mecanisme. Primăriile pot primi acces la baza actualizată a proprietarilor asigurați, iar compartimentele de specialitate trebuie să transmită semestrial înștiințări persoanelor care nu au PAD, obligație aplicabilă începând cu 15 ianuarie 2024.
Diferența față de Turcia rămâne însă frecvența. O proprietate poate să nu treacă ani întregi printr-o modificare de Carte Funciară. Un contract nou de apă sau electricitate poate apărea ori de câte ori se schimbă titularul sau utilizatorul locuinței.
Saltul din 2024 nu explică singur evoluția pieței
Evoluția ulterioară a portofoliului românesc arată de ce ar fi prea simplu ca diferența dintre România și Turcia să fie atribuită unui singur mecanism.
După creșterea de aproximativ 14% din 2024, anul 2025 a adus un avans de numai aproximativ 2%.
La începutul lui 2026 ritmul anual era încă redus. Într-un material publicat în martie, Wall-Street.ro arăta că la sfârșitul lunii februarie erau active aproximativ 2,39 milioane de polițe PAD, cu 2,97% peste februarie 2025.
Ulterior, ritmul a accelerat din nou. Până la 31 august, portofoliul ajunsese la 2.526.634 de polițe, cu 137.510 mai multe decât la sfârșitul lui 2025.
Prin urmare, punctul de verificare de la Cartea Funciară este un factor documentat al saltului din 2024, dar nu poate explica singur toate mișcările ulterioare ale pieței. Reînnoirile, distribuția, campaniile de informare, activitatea autorităților și evoluția numărului de clienți noi contribuie, de asemenea, la stocul de polițe aflate în vigoare.
În Turcia, regiunile cu risc seismic ridicat au unele dintre cele mai mari rate de asigurare
O altă diferență apare atunci când datele sunt privite geografic.
În august 2026, Marmara avea un grad de acoperire de 65%, urmată de Anatolia de Est cu 64% și Anatolia de Sud-Est cu 63%. Media Turciei era de aproximativ 58%.
În România, proximitatea față de cea mai cunoscută sursă seismică nu produce aceeași imagine.
O agregare realizată pe datele de la 31 august 2026 pentru Vrancea, Buzău, Galați, Brăila, Bacău, Neamț, Covasna și Vaslui arată 300.421 de polițe PAD la 1.580.570 de locuințe, adică un grad cumulat de aproximativ 19,01%. Datele sunt prelucrate în Barometrul PAD.ro pe baza situațiilor oficiale privind polițele în vigoare.
Gruparea celor opt județe are un rol descriptiv și nu reprezintă o delimitare oficială a hazardului seismic. Pentru a verifica dacă rezultatul este influențat decisiv de selecție, poate fi inclus și județul Prahova. Gradul cumulat urcă atunci la aproximativ 20,76%, dar rămâne tot sub media națională de 24,96%.
Situația nu demonstrează că riscul seismic determină automat decizia de cumpărare a unei polițe și nici că România și Turcia pot fi comparate fără alte variabile economice sau sociale.
Arată însă ceva mai simplu: percepția unui risc cunoscut nu este suficientă, singură, pentru a produce un grad ridicat de asigurare.
OECD: România are un sistem mai dezvoltat decât multe state, dar gradul de acoperire rămâne problema
Comparația cu Turcia nu înseamnă că mecanismul românesc este unul slab construit.
În raportul economic dedicat României, publicat în martie 2026, OECD arată că sistemul românesc de asigurare împotriva dezastrelor este mai dezvoltat decât în multe state UE și OECD. În același timp, organizația identifică gradul redus de cuprindere și nivelul de aplicare a obligației drept probleme care limitează eficiența mecanismului.
OECD recomandă creșterea gradului de participare printr-o combinație de informare, clarificarea obligației și aplicarea mai eficientă a regulilor. Raportul menționează și posibilitatea unei integrări mai strânse între PAD și asigurările facultative de locuință.
Această perspectivă schimbă puțin întrebarea.
Problema nu este dacă România are sau nu un mecanism instituțional de protecție împotriva catastrofelor. Îl are, iar OECD îl consideră mai avansat decât sistemele existente în multe alte state.
Întrebarea este cum ajunge obligația de pe hârtie la cât mai multe dintre locuințele pentru care a fost creată.
Capacitatea financiară a sistemului a crescut la două miliarde de euro
Gradul de cuprindere trebuie separat și de o altă componentă: capacitatea sistemului de a plăti despăgubiri după un eveniment major.
PADROM are în prezent un program de reasigurare cu o capacitate de 2 miliarde de euro, susținut de peste 60 de reasigurători cu rating financiar de tip A. Compania îl descrie drept cel mai amplu program de reasigurare împotriva riscurilor de catastrofă din Europa Centrală și de Est.
Cu alte cuvinte, există două probleme diferite: câtă capacitate financiară există pentru un dezastru major și câte locuințe beneficiază efectiv de această protecție.
În propriile rapoarte, PADROM enumeră printre direcțiile de creștere a gradului de cuprindere informarea populației, managementul reînnoirilor, implicarea autorităților locale, extinderea rețelelor de distribuție și dezvoltarea vânzării online.
Diversificarea canalelor include și intermediari prin care proprietarul poate încheia o asigurare PAD integral online.
Diferența nu este doar obligația, ci cât de des este verificată
România are, în anumite privințe, chiar o obligație mai largă decât Turcia. PAD se aplică pe întreg teritoriul țării, în timp ce sistemul DASK exclude anumite categorii de locuințe, inclusiv unele construcții rurale. În plus, produsul românesc acoperă trei riscuri distincte — cutremur, inundație ca fenomen natural și alunecare de teren — în timp ce polița turcească este construită în jurul cutremurului și al efectelor sale directe.
Cu toate acestea, Turcia a ajuns la aproximativ 58% grad de asigurare, față de aproape 25% în România.
Diferența nu poate fi pusă exclusiv pe seama punctelor de control. Veniturile populației, structura fondului locativ, experiența unor dezastre recente, reînnoirile și comportamentul proprietarilor sunt toate relevante.
Dar comparația arată un element greu de ignorat: o obligație verificată în mai multe momente și mai des are mai multe ocazii să fie transformată într-o poliță efectivă.
Experiența României oferă deja un exemplu în aceeași direcție. Atunci când verificarea PAD a fost legată de Cartea Funciară, portofoliul a crescut puternic în anul următor.
Turcia duce același principiu mai departe: proprietarul îl poate întâlni din nou la carte funciară, la credit, la apă sau la electricitate.
Iar diferența dintre cele două modele poate ține nu numai de câte puncte de verificare există în lege, ci și de cât de des ajunge un proprietar, în viața reală, în fața lor.
Recomandările noastre
