Editura Evenimentul si Capital

Anul politic 2018: Opoziția s-a definit prin isterie. Isteria neputinței. România lui Cristoiu

Autor: | | 3 Comentarii | 3157 Vizualizari

Ce „Tăntica incultă, analfabetă, din ce în ce mai tupeistă”. Aceste înjurături la adresa unei femei nu sînt ale unei leliţe din hala de peşte în controversă cu o altă leliţă, de peste aleea plină de băltoace. Nu sînt nici bolboroselile unui ins beat lovindu-se cu nasul de uşa închisă a unei alte crîşme.

Sînt cuvinte publicate sub semnătură pe contul său de socializare de un bărbat presupus a fi avut părinți responsabili cît de cît de ai săi șapte ani de acasă:

Ludovic Orban, preşedintele PNL, pretendent la postul de premier al României.

Cea astfel insultată, într-o manieră care coboară politica la nivelul haznalei, e Viorica Dăncilă, premierul României.

Crin Antonescu, un politician de etajele superioare, în timp ce Ludovic Orban este şi va rămîne un politician de subsol, a pus punctul pe i din punct de vedere politic remarcînd:

„Nu văd de ce foarte mulţi oameni insistă să jignească această femeie pentru că în fond poţi să critici un prim-ministru fără să-l insulţi în modul acesta”.

Din punct de vedere cultural eu însă aş remarca pustiul intelectual ce se întrevede dincolo de textul lui Ludovic Orban.

În confruntarea publică, fie între condeieri, fie între politicieni, fie chiar între dive, pamfletul, sarcasmul, ironia nu trebuie excluse. Pentru a apela la aceste formule ale duelului intelectual se cere talent. Talentul de a zice. Altfel, totul se reduce la insulta huliganică, la înjurătura de mamă. Tudor Arghezi a dus, în 1911, prin pamfletele sale din Facla, una dintre cele mai violente campanii din istoria României împotriva clerului ortodox. Textele au rămas însă în istoria culturii naţionale prin geniul de pamfletar al lui Arghezi. Cînd publicistul scrie, în Troparele zilei, din Facla, 29 octombrie 1911 - „În toamna ceasta rolul oficial al lui Crist l-a umplut cu gravitatea-i leguminoasă mitropolitul Pimen al Moldovei, acest morcov savant drapat în mantau cu fir a cățeilor de circ” - trecem cu vederea posibila nedreptate a atacului și jubilăm intelectual la vorba nimerită în chip genial.

La fel tresărim intelectualicește și cînd citim în pamfletul Porcul, semnat de Eugen Barbu, că ”Adrian Păunescu e plin de el ca porcul de bășini”. Violența atacului e împinsă în plan secund de forța metaforei.

Istoria României e un tezaur de vorbe memorabile, nimerite spuse sau scrise în duelurile dintre politicieni. După decembrie 1989 politicieni precum Traian Băsescu, Corneliu Vadim Tudor, Crin Antonescu au folosit în duelul cu adversarii atacul de tip pamfletar sau sarcastic. Numai că prin talentul născut al acestor politicieni în materie de sarcasm, în nici un moment, atacul n-a lăsat impresia de înjurătură băloasă, cum se întîmplă cu ieşirea lui Ludovic Orban.

Din acest punct de vedere, se cuvine a fi remarcat că Ludovic Orban nu e singura persoană publică în flagrant delict de huliganism din incapacitatea de a se ridica în polemica publică deasupra înjurăturii tip aia a mă-tii. În politică, înjurătura de ţăţică a fost promovată de USR-işti, membrii ai unui partid născut prin însămînţare artificială de către veterinarii de la SRI. În presă, înjurătura care dă cu cornul e cultivată de cele două televiziuni ale SRI: Digi 24 şi Realitatea Tv, SRI Tv 1, respectiv, SRI Tv 2. Cum şi sergenţii majori mesianici sînt un fel de Moş Teacă mai spălaţi, cu molitierele date cu parfum, să nu le pută picioarele, se înţelege că subalternii lor din presă nu pot depăşi nivelul intelectual al înjurăturii cazone. În stradă, insulta ordinară, înjurătura birjărească sînt singurele zbierete la care au putut ajunge inteligenţele TeFeListe.

Crin Antonescu, referindu-se la insultele de mahala ale lui Ludovic Orban, le punea pe seama a ceea ce se numeşte, în politică europeană, critici aduse premierului.

Într-adevăr, adresîndu-i-se Vioricăi Dăncilă cu apelativul Duduie (aşa o vorbi Ludovic Orban cu Raluca Turcan cînd e supărat?), liderul PNL îşi exprimă revolta faţă de adoptarea de către Guvern a Ordonanţei de urgenţă privind taxa pe lăcomie.

Nu m-am amestecat în controversa pătimaşă cu vădite momente de maidan iscată de această Ordonanţă. Mai întîi, pentru că nu mă pricep la chestiune. Apoi, pentru că fiecare dintre părţile combatante s-a referit la efectele în viitor ale Ordonanţei. Coaliţia de guvernare la ceea ce ea a numit efectele benefice. Opoziţia, la efectele, zise de ea, catastrofale. Fiind vorba de viitorul unui domeniu şi nu a unui domeniu exclusiv al legităţii – ci unul – economia – supus şi întîmplării, a mă pronunţa dacă Ordonanța e bună sau rea pentru economia noastră din viitor mi s-a părut un risc inutil.

Ludovic Orban, preşedintele PNL, liderul Opoziţiei, e convins de efectele dezastruoase în viitor ale Ordonanţei. De ce e convins domnia sa de asta -e o chestiune lipsită de interes pentru opinia publică. Simpla sa convingere nu e suficientă însă în atacarea Ordonanţei. S-ar impune ca Ludovic Orban să convingă şi opinia publică sau măcar acea parte a opiniei publice în care mă înscriu şi eu, care nu împărtăşeşte patimi faţă de PSD:

Fiul lui Dancila a dat BAC-ul la Grup Scolar Videle! Ce nota a putut sa ia...

Pagina 1 din 2



Stirile zilei

Alte articole din categoria: Opinii EVZ

Alte articole din categorie

capital.ro
libertatea.ro
rtv.net
fanatik.ro
wowbiz.ro
b1.ro
cancan.ro
playtech.ro
unica.ro
dcnews.ro
stiridiaspora.ro

LASA UN COMENTARIU

Caractere ramase: 1000

CITEŞTE ŞI