Pentru început, merită să analizăm felul în care preşedinţia dlui Obama a fost calificată o mare dezamăgire. Persoanele cu care am discutat şi care cred acest lucru se consideră bine informate şi citesc destul de mult.
 
Ele mi-au citat astfel sursele de la baza opiniilor lor: analize preluate în presa românească, care citau organizaţii de presă cu răsunet: Fox News, Weekly Standard, câteva bloguri destul de citite în Statele Unite.

Mai mult, aceiaşi oameni îmi citau pasaje tăioase din discursuri ale unor politicieni proeminenţi ca Sarah Palin şi Newt Gingrich sau Dick Cheney, în care erau detaliate toate eşecurile administraţiei Obama.

Problema este că organizaţiile media citate de acei români deja dezamăgiţi de dl Obama sunt bine cunoscute ca fiind vădit subiective şi ţinând partea Partidului Republican pe care dl Obama l-a învins la vot.

Mai mult, discursurile cu pricina, în care administraţia Obama e pusă la zid, vin din partea unor politicieni rivali care se poziţionează deja pentru viitoarele alegeri prezidenţiale americane, când vor candida împotriva actualului ocupant al Casei Albe.

În al doilea rând, e important să consemnăm faptul că nu au trecut încă şase luni al mandatului de patru ani pe care americanii i lau acordat dlui Obama. Procentual, este vorba de 12,5 la sută din durata mandatului. Dacă ar fi vorba de fotbal, am vorbi despre primele unsprezece minute ale meciului.

În al treilea rând, aproape toate persoanele care mi l-au calificat pe dl Obama ca o mare dezamăgire nu au trăit prea mult timp în SUA, nu cunosc în detaliu cultura politică sau modul de funcţionare din Washington şi nu înţeleg bine care sunt problemele reale ale Statelor Unite, ci doar pe cele care ne afectează pe noi.

Avem aşadar de-a face cu un verdict dat prematur, în grabă, în baza unor informaţii vădit subiective, de către oameni care, în ciuda pretenţiilor lor, nu se pronunţă în cunoştinţă de cauză. Repezeala şi superficialitatea pe care le reflectă acest exemplu sunt de necontestat.

Există însă un element care e cu atât mai nociv şi mai perfid cu cât el este subtil. Este vorba de rasism. Nu vorbim despre rasismul făţiş, ci despre unul bine deghizat şi ascuns în spatele unor argumente aparent raţionale. Acestea conturează presupusa inferioritate a unei rase prin acele exemple, invariabil scoase din context, ale eşecului şi nereuşitei. Şi mai ironic este că oamenii care practică acest „sport” tind să fie cei mai indignaţi când vreun tabloid vestit îi face hoţi pe toţi românii.

Dezamăgirea unor români în legătura cu preşedinţia dlui Obama scoate la iveală un cocktail otrăvitor de repezeală, superficialitate, rasism şi ipocrizie. Între alte exemple, ele ne arată cât de bolnavă este societatea noastră şi cât de mult timp va trebui să treacă până la semnele unei schimbări reale.

Autorul este consilier al dlui Mircea Geoană, preşedintele Senatului în Parlamentul României şi candidat la preşedinţie.