Andreea Ogrăzeanu, cea mai promiţătoare atletă în probele de sprint din România, a vorbit cu EVZ despre ce a simţit când a câştigat aurul continental.

Andreea Ogrăzeanu (21 de ani) a fost senzaţia delegaţiei României la Campionatele Europene de tineret de la Ostrava. Atleta din Alexandria a adus primul titlu important pentru ateltismul românesc în proba regină a sprintului - suta de metri.

"Mă aşteptam să câştig. Au fost şi câteva emoţii, dar sunt ambiţioasă şi m-am gândit de la început că voi termina prima", ne-a povestit Andreea, care a început să alerge în urmă cu 10 ani.

EVZ: Felicitări pentru titlul european. E o premieră pentru atletismul românesc. Cum a fost cursa de la Ostrava? Andreea Ogrăzeanu: Mulţumesc. A fost greu. Mă aşteptam să câştig, aveam cel mai bun timp. Sportiva din Ucraina avea al doilea timp, doar cu o sutime mai slab ca al meu, dar mie mi-a dat multă încredere faptul că plecam cu prima şansă. Au fost şi câteva emoţii, dar sunt ambiţioasă şi m-am gândit de la început că voi termina prima.

Ce crezi că ai avut în plus faţă de celelalte concurente şi ce ai simţit când ai trecut linia de sosire? Finişul. Am plecat mai prost, însă am tras tare apoi. Am avut o viteză de accelerare mai mare, iar pe ultimii zece metri mi-am asigurat victoria. Nu am vrut să mă bucur imediat. Ştiam că am câştigat, însă vroiam să văd confirmarea pe tabela de marcaj a stadionului. M-am simţit minunat când a apărut numele meu acolo. A fost ceva unic.

Când ai făcut primii paşi pe pista de atletism? Am început să alerg acum zece ani, la Alexandria. Părinţii mei m-au trimis la atletism. Am fost preluată de antrenoarea Cristina Manea - ea m-a adus unde sunt azi. La început a fost mai greu, însă succesul a venit repede. Am luat câteva medalii de bronz la competiţiile naţionale de juniori în sală, iar apoi au urmat ani şi ani de pregătire şi de victorii în probele de 60, 100 şi 200 de metri.

Ce îţi place cel mai mult la probele de sprint? Când trec linia de sosire. E mereu un sentiment foarte frumos. Îmi place să ajung prima la finiş. Într-o probă de sprint, nu am timp să mă gândesc la nimic. Sunt concentrată la tehnica de alergare, să fac fiecare mişcare cum trebuie. Nu am timp nici să respir în timpul cursei.

Cum arată o zi obişnuită din viaţa ta? Am două antrenamente zilnice. Le-am făcut zi de zi în ultimii zece ani. Mă odihnesc la prânz. Nu am o dietă specială. Mănânc aproape orice, în limita bunului simţ însă. Seara o am liberă, însă de cele mai multe ori nu prea apuc să fac nimic. Mai am şi facultatea. E greu, dar merită. Fac multe sacrificii, însă de fiecare dată uit de toate când urc pe podium şi ştiu că imnul pe care îl ascult e cântat pentru mine.

Ce urmează pentru tine acum? Mă pregătesc pentru campionatele naţionale de seniori, care au loc la începutul lunii viitoare. Apoi voi merge la Campionatele Mondiale din Coreea de Sud (n.r. - la Daegu, între 27 august şi 4 septembrie). La Olimpiadă sunt ca şi calificată, acesta fiind şi obiectivul meu principal din acest an. <iframe width="560" height="349" src="http://www.youtube.com/embed/wKkEPSV4rm8" frameborder="0" allowfullscreen></iframe>

"Nu pot să urmăresc şi alte sporturi. La televizor, toată ziua se vorbeşte doar despre fotbal, iar mie nu îmi place deloc fotbalul!“ ANDREEA OGRĂZEANU, campioană europeană de tineret în proba de 100 de metri

AMBIŢIE

Vrea să doboare recordul naţional al sutei

Andreea Ogrăzeanu a fost la doar 15 sutimi distanţă de recordul naţional în finala Europeană.

"Eu am doborât recordul naţional (n.r. - deţinut în prezent de Ionela Târlea, 11,5 secunde) în semifinalele de la Ostrava, însă timpul nu a fost omologat din cauza vântului", ne-a spus tânăra atletă, care se plânge de faptul că fotbalul deţine monopolul mediatic în lumea sportului din România: "Îmi place să mă uit la diverse competiţii, însă nu prea pot să le urmăresc. La televizor, toată ziua se vorbeşte doar despre fotbal, iar mie nu îmi place deloc fotbalul!"