La un ceai, într-un spațiu intim, Ana Blandiana a povestit despre cea mai recentă carte pe care a scos-o, „Fals tratat de manipulare”, despre politică, cenzură și poezia din închisori. A fi mândru că ești român este o sintagmă pe care o folosesc anumiți oameni care nu au dreptul să o folosească, crede Ana Blandiana. „Tot ce fac ei compromite noțiunea de român. Nu ajută cu nimic. Suntem într-o săptămână specială, am zis că venim aici să ne destindem, dar pur și simplu mă apucă revolta când mă gândesc cât timp am pierdut în ultimele săptămâni în fața televizorului, urmărind ce se întâmplă. Lucrurile au fost atât de senzaționale că nu se putea să stai și să faci altceva. Abia aștept să se termine”. Nu regretă că a intrat în politică și crede că ar repeta experiența dacă ar avea ocazia.

O formă de rezistență, poezia

„Fără acea perioadă, fără mitingurile care au adus rotația de putere, indiferent cât pare de slab Emil Constantinescu acum, nu s-ar fi produs întreruperea domniei unui singur partid.

A fost un mare pas înainte fără de care nu se putea pune problema integrării. Sunt convinsă că a fost ceva util, dar din punctul meu de vedere, ca scriitor, a fost ceva împotriva mea, împotriva destinului meu”, afirmă poeta. Așa a ajuns la crearea Memorialului, pe care îl conduce, după aproape z e c e ani de implicare în viața politică.

„Poezia a fost o formă de rezistență în închisori, o strategie. Pur și simplu, acei oameni au rămas în viață pentru că au scris versuri. Nu vorbesc numai de poeți sau scriitori. Domnul Corneliu Coposu povestea că a scris nu știu câte sute de poezii, el nefiind poet. Era un fel de a rămâne viu intelectualmente”, crede Ana Blandiana. Nimic din ce a trăit nu a hotărât singură. În permanență a fost rezultatul unor forțe de sens contrar. „Nu cred că tot ce mi s-a întâmplat a fost pentru că eu am vrut. Gândiți-vă doar la istoria lungă a intrării mele la facultate. De patru ori mi-a fost respins dosarul pe motivul că eram fiică de deținut politic. Este clar că toată adolescența și începutul tinereții mele au fost strâns legate de această poveste care nu avea legătură cu mine și care m-a format”, a încheiat poeta. Seara a stat și sub semnul muzicii, al cărui reprezentant a fost violoncelistul Adrian Naidin.