În timpul prigoanei creștine a împăratulului roman Decius (249-251), 40 de mărturisitori din Africa refuză să se lepede de credință, în ciuda amenințărilor cu moartea.

 Guvernatorul Fortunian taie capetele la 36 dintre ei, după torturi cumplite. Ceilalți patru, Terentie, African, Maxim și Pompie sunt aruncați în temniță, pentru a fi pregătiți de chinuri și mai groaznice. În celulă sunt culcați pe cuie și nu li se dă nimic de mâncat, nici de băut. Apoi sunt bătuți, sfârtecați, iar în temniță li se aruncă șerpi veninoși și scorpioni. Văzând că mucenicii scapă nevătămați, Fortunian ordonă să li se taie capetele. Cei patru merg spre moarte cântând psalmi și primesc cununa muceniciei pe 10 aprilie 250.