Un editorial de Paul Melun în Le Figaro.

După maccarthysm, care promitea să-i vâneze pe comuniști în Statele Unite de după război, American de azi este scena unul alt fel de vânători de vrăjitoare. În numele antirasismului, asistăm la condamnarea imediată a oricui încalcă noile norme stabilite.

În Statele Unite, sunt organizate dineuri cu taxă de participare exorbitantă (2500 de dolari) unde femeilor albe și bogate, cel mai adesea Democrate, li se explică de ce ele sunt funciarmente rasiste, scrie The Guardian.

În cadrul recepțiilor, supervizate de cele două fondatoare ale proiectului, opt femei albe discută despre problemele rasismului în Statele Unite. Scopul este ca, în urma discuțiilor, ele să înțeleagă că, în ciuda bunelor lor intenții, sunt în mod inconștient rasiste și „fac parte din problemă”.

Asemenea dineuri se bucură de un enorm succes și se consideră că ele permit participantelor să-și evalueze mentalitățile cu privire la rasism.

În 2018, la New York, colosul produselor de lux Prada a fost confruntat cu acuzații virulente de rasism. Motivul: o vitrină a firmei împodobită cu mici figurine de culoare neagră părând să semene cu niște „blackfaces” (chipuri care afișează trăsăturile caracteristice rasei negre și considerate de anti-rasiști ca atentate la demnitatea negrilor!).

Nu a trecut mult și polemica s-a umflat pe rețelele sociale, iar Prada a fost constrânsă să retragă obiectele incriminate și să prezinte scuze și promisiuni că pe viitor va acționa în spiritul diversității.

Comisia pentru Drepturile Omului din New York a deschis o anchetă, a scris New York Times, însă, cum Prada și-a arătat voința imediată de a coopera cu autoritățile, s-a încheiat un acord pentru a oferi membrilor personalului „cursuri de formare privind echitatea rasială”, pentru a numi un responsabil cu diversitatea în interiorul companiei și pentru a prezenta din șase în șase luni comisiei dări de seamă privind situația.

Prin aceste măsuri, Statele Unite deschid calea unui antirasism al supravegherii și cenzurii. Sub iluzia înșelătoare a progresismului și a dogmelor comun acceptate, o lume orwelliană se naște în Occident, o lume în care fiecare individ este un vinovat potențial.

În viitorul apropiat, burgheza din Brooklyn va avea tot atâtea temeri pentru reputația sa ca Prada. Dacă sunt denunțate, vor fi condamnate.

Această nouă inchiziție promite în secolul XXI un spațiu public în care indivizii sunt îngrijorați pentru ceea ce gândesc, ceea ce spun sau ceea ce fac, fără a fi măcar conștienți că jignesc cutare sau cutare comunitate.

Îngroziți de ideea de a fi considerați eretici, tinerii occidentali sunt condamnați să tacă: muțenia este cea mai bună metodă de a nu încălca nici o regulă.

În această nouă societate, este suficient să vezi undeva ceva ce ți se pare rasism sau sexism, pentru a elimina din spațiul public o operă de artă, o carte sau un film.

Acest totalitarism rezultă dintr-o morală nesigură, deoarece se schimbă neîncetat, determinat de noi cenzori care apar, mai ales pe rețelele sociale.

În același timp, punerea la zid a contravenienților pare să producă un efect invers celui dorit; dimpotrivă, tensiunile se accentuează.

În Franța și aiurea, mijloacele colosale ale antirasismului par ineficiente în fața creșterii urii și a fracturilor dintre comunități.

Aceeași indivizi care pretind a combate discriminările sunt adesea responsabili pentru noile falii culturale și sociale.

În învățământul superior, la fel ca în asociațiile de luptă împotriva rasismului, există izolare, triere și opoziție.

În numele antirasismului, noțiunea de rasă își face marea revenire în dezbaterile civice. Unele reuniuni sunt rezervate minorităților etnice, iar altele, pentru a-i curăța de prejudecățile ascunse în inconștientul lor, albilor.

În fine, altele sunt rezervate femeilor, pentru a nu mai suferi opresiunea bărbaților.

Această nouă nebuloasă intersecțională, termen de mare preț al progresismului, calcă în picioare valorie universale, aceleași, totuși, care au modelat marile democrații liberale.

Noii antirasiști văd în fiecare om alb un potențial opresor.

CONTINUAREA ARTICOLULUI IN PAGINA URMATOARE

Te-ar putea interesa și: